Procedurile de adoptare a deciziilor la nivelul Uniunii Europene

1.

Procedurile de adoptare a
deciziilor la nivelul Uniunii
Europene
N.Zamfir

2.

Subiectele
1.
2.
Proceduri şi acte legislative în UE
Proceduri şi acte nonlegislative în UE
Surse bibliografice
Ghidul procedurii legislative ordinare. Uniuniea Europeană 2011
4.
REFORMA MECANISMULUI DECIZIONAL ÎN CADRUL UNIUNII
EUROPENE – UN NOU PEISAJ LEGISLATIV Natalia SUCEVEANU
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/10.Reforma%20mecan
ismului%20decizional%20in%20cadrul%20uniunii%20europene_un%
20nou%20peisaj%20legislativ.pdf
3.

3.

Procedura legislativă ordinară
și specială
Tratatul
de la Lisabona face distincţie între
procedura legislativă obişnuită/ordinară
(ex.codecizia), care plasează Parlamentul pe
picior de egalitate cu Consiliul, şi
procedurile legislative speciale, care se
aplică doar în cazuri specifice în care
Parlamentul are doar rol consultativ.

4.

Procedura legislativă ordinară
și specială
Procedura legislativă ordinară acordă
astfel aceeaşi importanţă Parlamentului şi
Consiliului Uniunii Europene într-o gamă
largă de domenii (de exemplu: guvernanţă
economică, imigrare, energie, transport,
mediu şi protecţia consumatorilor). Marea
majoritate a legilor europene sunt adoptate
în comun de către Parlamentul European şi
Consiliu.

5.

Procedura legislativă ordinară
și specială
În ceea ce priveşte anumite chestiuni (cum
ar fi fiscalitatea), Parlamentul European nu
emite decât un aviz consultativ („procedura
de consultare”). În unele cazuri, Tratatul
prevede că procedura de consultare este
obligatorie, în temeiul bazei juridice, iar
propunerea nu poate dobândi forţă de lege
decât dacă Parlamentul şi-a dat avizul. În
acest caz, Consiliul nu are competenţa de a
lua singur o decizie.

6.

Procedura legislativă
ordinară

7.

Procedura legislativă ordinară
Articolul 294 TFUE (ex-articolul 251 TCE)
Comisia Europeană elaborează
propuneri legislative din proprie
inițiativă,
la solicitarea altor instituții europene sau a
statelor membre ale UE
sau în urma unei inițiative cetățenești,
adesea ca urmare a unor consultări publice.

8.

Procedura legislativă
ordinară
Parlamentul (cu majoritatea membrilor care îl
compun) poate solicita Comisiei să prezinte o
propunere în cazul în care consideră că este
necesară adoptarea unei legislații europene
pentru a contribui la punerea în aplicare a
tratatelor.
Consiliul, hotărând cu majoritate simplă, poate
solicita Comisiei să efectueze toate studiile pe
care miniștrii le consideră oportune pentru
realizarea obiectivelor comune și să îi prezinte
orice propuneri corespunzătoare.

9.

Procedura legislativă
ordinară
Propunere finală este transmisă simultan
Parlamentului European, Consiliului și
parlamentelor naționale și, în unele
cazuri, Comitetului Regiunilor și Comitetului
Economic și Social.

10.

Procedura legislativă
ordinară
În următoarele cazuri foarte precise, tratatele permit
lansarea procedurii legislative ordinare:
la inițiativa unui sfert dintre statele membre (cooperare
judiciară în chestiuni penale, cooperare polițienească);
la recomandarea Băncii Centrale Europene (anumite
articole din Statutul Sistemului European al Băncilor
Centrale și al Băncii Centrale Europene);
la cererea Curții de Justiție a Uniunii Europene (înființarea
unor tribunale specializate pe lângă Tribunalul Uniunii
Europene și stabilirea în primă instanță a anumitor categorii
de acțiuni și proceduri întreprinse în domenii precise,
anumite prevederi din Statutul Curții Europene de Justiție);
la cererea Băncii Europene de Investiții.

11.

Procedura legislativă
ordinară
Conform Protocolului nr. 1 privind rolul
parlamentelor naționale și Protocolului nr. 2 privind
aplicarea principiilor subsidiarității și
proporționalității anexate la Tratatul privind Uniunea
Europeană, parlamentele naționale dispun de opt
săptămâni pentru a prezenta un aviz motivat, în
cazul în care consideră că propunerea de act
legislativ nu respectă principiul subsidiarității.
Fiecare parlament național dispune de două voturi.
În cazul sistemelor parlamentare bicamerale,
fiecare dintre cele două camere dispune de un vot.

12.

Principiul subsidiarității
Principiul subsidiarității –Art.5 TUE
«(3) În temeiul principiului subsidiarității, în
domeniile care nu sunt de competența sa
exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în
măsura în care obiectivele acțiunii
preconizate nu pot fi realizate în mod
satisfăcător de statele membre nici la nivel
central, nici la nivel regional și local, dar
datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii
preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul
Uniunii.

13.

Principiul proporționalității
Principiul
proporționalității- Art.5 TUE
«(4) În temeiul principiului
proporționalității, acțiunea Uniunii, în
conținut și formă, nu depășește ceea
ce este necesar pentru realizarea
obiectivelor tratatelor.

14.

Procedura legislativă
ordinară
Mai mult, în temeiul procedurii legislative
ordinare, în cazul în care o majoritate simplă a
parlamentelor naționale consideră că
propunerea de act legislativ nu respectă
principiul subsidiarității, aceasta trebuie
revizuită de către Comisie (procedura
„cartonașului portocaliu”).
După revizuire, Comisia poate decide să
mențină, să modifice sau să retragă propunerea.
În cazul în care Comisia decide să mențină
propunerea, ea trebuie să justifice poziția sa.

15.

Procedura legislativă
ordinară
Parlamentul European și Consiliul trebuie să
examineze, înainte de a încheia prima
lectură, dacă propunerea respectă principiul
subsidiarității. În cazul în care Parlamentul,
prin majoritatea simplă a membrilor care îl
compun, sau Consiliul, prin majoritatea a
55% dintre membrii săi, consideră că
propunerea nu respectă principiul
subsidiarității, aceasta este respinsă.

16.

17.

Procedura legislativă
ordinară
I Lectură
Președintele Parlamentului European
transmite propunerea unei comisii parlamentare,
care numește un raportor responsabil de
întocmirea unui proiect de raport care conține
amendamente la textul propus. Comisia votează
acest raport și orice amendamente la acesta
depuse de alți deputați.
Parlamentul European discută și votează apoi
propunerea legislativă în plen, pe baza raportului
și a amendamentelor prezentate de comisia
competentă în fond.

18.

Procedura legislativă
ordinară
I Lectură Rezultatul este poziția
Parlamentului. Parlamentul poate accepta
propunerea fără modificări sau poate
adopta amendamente. În anumite cazuri
rare, Președintele poate solicita Comisiei să
își retragă propunerea. Poziția în primă
lectură a Parlamentului este transmisă
Consiliului.
Tratatul nu prevede niciun termen-limită
pentru prima lectură în Parlament.

19.

Procedura legislativă
ordinară
I Lectură
Lucrările pregătitoare din cadrul
Consiliului se desfășoară în paralel cu prima
lectură din Parlament, însă Consiliul nu poate
proceda în mod formal la prima sa lectură decât pe
baza poziției Parlamentului. Consiliul poate: (1) să
accepte poziția Parlamentului, caz în care actul
legislativ este adoptat, sau (2) să adopte modificări
la poziția Parlamentului, ceea ce duce la adoptarea
poziției în primă lectură a Consiliului, care este
transmisă Parlamentului pentru a doua lectură.
La fel ca în cazul Parlamentului, nu există niciun
termen-limită pentru prima lectură în Consiliu.

20.

Procedura legislativă
ordinară
II
lectură Parlamentul European dispune
de 3 luni (cu posibilitatea de prelungire la 4
luni) pentru a examina poziția Consiliului.
Poziția Consiliului este transmisă mai întâi
comisiei competente în fond, care
pregătește o recomandare pentru a doua
lectură a Parlamentului. Supunerea la vot a
recomandării în cadrul ședinței plenare
poate include amendamente, însă acestea
sunt limitate.

21.

Procedura legislativă
ordinară
A doua lectură se poate finaliza în 4 moduri: (1)
Parlamentul aprobă poziția Consiliului și actul este
adoptat; (2) Parlamentul nu reușește să adopte o
decizie în termenul prevăzut, caz în care actul
este adoptat, astfel cum a fost modificat de
Consiliu în prima lectură; (3) Parlamentul respinge
poziția în primă lectură a Consiliului, caz în care
actul nu este adoptat, iar procedura se încheie;
(4) Parlamentul propune amendamente la poziția
în primă lectură a Consiliului și transmite poziția
sa Consiliului pentru a doua lectură.

22.

Procedura legislativă
ordinară
II
lectură Consiliul dispune de 3 luni (cu
posibilitatea de prelungire la 4 luni) pentru a
examina poziția în a doua lectură a Parlamentului.
De asemenea, el este informat cu privire la poziția
Comisiei Europene referitoare la amendamentele
în a doua lectură ale Parlamentului. Consiliul fie
(1) aprobă toate amendamentele Parlamentului,
caz în care actul legislativ este adoptat, fie (2) nu
aprobă toate amendamentele. În acest ultim caz,
Președintele Consiliului, de comun acord cu
Președintele Parlamentului, convoacă comitetul de
conciliere.

23.

Procedura legislativă
ordinară
În termen de 6 săptămâni (cu posibilitatea
de prelungire la 8 săptămâni) de la refuzul
Consiliului de a adopta poziția în a doua
lectură a Parlamentului, președinții
Consiliului și Parlamentului European
convoacă comitetul de conciliere, alcătuit
dintr-un număr egal de deputați și de
reprezentanți ai Consiliului.

24.

Procedura legislativă
ordinară
Comitetul de conciliere dispune de 6
săptămâni (cu posibilitatea de prelungire la 8
săptămâni) pentru a decide cu privire la un
text comun pe baza pozițiilor în a doua lectură
ale Parlamentului și Consiliului.
În cazul în care comitetul de conciliere (1) nu
aprobă un text comun, propunerea legislativă
devine caducă, iar procedura se încheie. În
cazul în care comitetul de conciliere (2) aprobă
un text comun, el este transmis Parlamentului
European și Consiliului pentru a treia lectură.

25.

Procedura legislativă
ordinară
III lectură
Textul comun este transmis
simultan Parlamentului și Consiliului spre
aprobare. Nu este prevăzută o ordine
precisă în care colegislatorii să se pronunțe.
Ei au la dispoziție 6 săptămâni (cu
posibilitatea de prelungire la 8 săptămâni,
în cazul unei decizii comune) pentru a hotărî
și nu pot modifica textul. În cadrul
Parlamentului, votul privind textul comun
este precedat de o dezbatere în plen.

26.

Procedura legislativă
ordinară
III lectură
În cazul în care Parlamentul și
Consiliul aprobă textul comun, propunerea
legislativă este adoptată. În cazul în care
una dintre instituții sau ambele resping
textul sau nu se pronunță în termenul
stabilit, propunerea de act legislativ devine
caducă, iar procedura se încheie. Aceasta
poate fi relansată doar printr-o nouă
propunere a Comisiei.

27.

Procedura legislativă
specială
Articolul 289 TFUE
(2) În cazurile specifice prevăzute în tratate,
adoptare a unui regulament, a unei
directive sau a unei decizii de către
Parlamentul European cu participarea
Consiliului sau de către Consiliu cu
participarea Parlamentului European
constituie o procedură legislativă specială.

28.

Procedura legislativă
specială
Procedura
de consultare
Parlamentul European poate aproba sau
respinge o propunere legislativă sau poate
propune amendamente la aceasta. Consiliul
nu are obligația legală de a ține seama de
avizul Parlamentului, însă, în conformitate
cu jurisprudența Curții de Justiție, nu trebuie
să adopte o decizie în lipsa acestuia.

29.

Procedura legislativă
specială
Procedura
de consultare
Această procedură se aplică în prezent întrun număr limitat de domenii legislative,
cum ar fi derogările de pe piața internă și
dreptul concurenței. Consultarea
Parlamentului, cu titlu de procedură
nelegislativă, constituie o cerință și în cazul
adoptării de acorduri internaționale în
cadrul politicii externe și de securitate
comune (PESC).

30.

Procedura legislativă
specială
Procedura
de aprobare
Cunoscută anterior sub denumirea de „procedură de
aviz conform”, aceasta a fost introdusă în 1986 de Actul
Unic European în două domenii: acordurile de asociere
şi acordurile de aderare la Uniunea Europeană.
Domeniul de aplicare al procedurii a fost extins prin
toate modificările ulterioare ale tratatelor.
Ca procedură legislativă, aceasta este utilizată şi în
cazul adoptării de noi acte legislative în domeniul
combaterii discriminării; procedura acordă în prezent
Parlamentului European drept de veto şi atunci când se
aplică temeiul juridic general privind subsidiaritatea, în
conformitate cu articolul 352 din TFUE.

31.

Procedura legislativă
specială
Procedura de avizare în temeiul articolului 140 din Tratatul
privind funcţionarea Uniunii Europene (uniunea monetară)
Comisia şi Banca Centrală Europeană prezintă Consiliului rapoarte
privind progresele înregistrate în îndeplinirea obligaţiilor care le
revin pentru realizarea uniunii economice şi monetare de către
statele membre care fac obiectul unei derogări.
După ce Parlamentul şi-a exprimat avizul, Consiliul, la propunerea
Comisiei, decide care dintre statele membre care fac obiectul unei
derogări îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei
unice pe baza criteriilor stabilite la articolul 140 alineatul (1) din
TFUE şi pune capăt derogării acordate statelor membre respective.
În cadrul acestei proceduri, Parlamentul votează recomandările în
bloc şi nu poate depune niciun amendament.

32.

Procedura legislativă
specială
Proceduri privind dialogul social Printre obiectivele Uniunii se numără
şi promovarea dialogului între partenerii sociali, în special în vederea
încheierii de acorduri sau de convenţii.
În conformitate cu articolul 154 din TFUE, Comisia are misiunea de a
promova consultarea partenerilor sociali la nivelul Uniunii şi, înainte de a
prezenta propuneri Parlamentului, se consultă cu aceştia cu privire la
posibilele orientări ale unei acţiuni a Uniunii.
Orice document elaborat de Comisie sau orice acord încheiat de partenerii
sociali se înaintează comisiei competente a Parlamentului. În cazul în care
partenerii sociali au ajuns la un acord şi au solicitat în comun ca acesta să
fie pus în aplicare printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei, în
temeiul articolului 155 alineatul (2) din Tratatul privind funcţionarea
Uniunii Europene, comisia competentă depune o propunere de rezoluţie
prin care recomandă adoptarea sau respingerea cererii.

33.

Procedura legislativă
specială
Proceduri privind examinarea acordurilor
voluntare
Comisia informează Parlamentul cu privire la intenţia
sa de a recurge la acorduri voluntare ca alternativă la
legiferare. Comisia parlamentară competentă poate
întocmi un raport din proprie iniţiativă, în conformitate
cu articolul 48. Comisia informează Parlamentul cu
privire la intenţia sa de a încheia un acord voluntar.
Comisia parlamentară competentă poate prezenta o
propunere de rezoluţie, prin care recomandă
adoptarea sau respingerea propunerii şi precizează
condiţiile care trebuie îndeplinite în vederea adoptării
sau respingerii.

34.

Procedura legislativă
specială
Articolul 297 TFUE
(1) Actele legislative adoptate în conformitate cu
procedura legislativă ordinară se semnează de
președintele Parlamentului European și de
președintele Consiliului.
Actele legislative adoptate în conformitate cu o
procedură legislativă specială se semnează de
președintele instituției care le-a adoptat.
Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data
prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în
a douăzecea zi de la publicare.

35.

Proceduri non-legislative
Ca procedură nelegislativă, consultarea se
aplică de obicei în cazul ratificării anumitor
acorduri negociate de Uniunea Europeană
sau în special în cazurile de încălcare gravă
a drepturilor fundamentale, în temeiul
articolului 7 din Tratatul privind Uniunea
Europeană (TUE) şi, de asemenea, în cazul
aderării unor noi state membre sau pentru
retragerea din UE.

36.

Procedura de executare
Articolul 291
(1) Statele membre iau toate măsurile de drept
intern necesare pentru a pune în aplicare actele
obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.
(2) În cazul în care sunt necesare condiții unitare
de punere în aplicare a actelor obligatorii din
punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte
conferă Comisiei competențe de executare sau,
în cazuri speciale și temeinic justificate, precum
și în cazurile prevăzute la articolele 24 și 26 din
Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliului.

37.

Procedura de executare
(3) În înțelesul alineatului (2), Parlamentul
European și Consiliul, hotărînd prin
regulamente, în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, stabilesc, în prealabil,
normele și principiile generale privind
mecanismele de control de către statele
membre al exercitării competențelor de
executare de către Comisie.
(4) În titlul actelor de punere în aplicare se
introduc cuvintele „de punere în aplicare”.

38.

Procedura de delegare
Articolul 290 TFUE
(1)
Un act legislativ poate delega Comisiei
competența de a adopta acte fără caracter
legislativ și cu domeniu de aplicare general, care
completează sau modifică anumite elemente
neesențiale ale actului legislativ.
(2)Actele legislative definesc în mod expres
obiectivele, conținutul, domeniul de aplicare și
durata delegării de competențe. Elementele
esențiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate
actului legislativ și nu pot face, prin urmare,
obiectul delegării de competențe.

39.

Procedura de delegare
Actele legislative stabilesc în mod expres condițiile de
aplicare a delegării; aceste condiții pot fi următoarele:
(a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide
revocarea delegării;
(b) actul delegat poate intra în vigoare numai în cazul în
care, în termenul stabilit prin actul legislativ,
Parlamentul European sau Consiliul nu formulează
obiecțiuni.
În înțelesul literelor (a) și (b), Parlamentul European
hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun, iar
Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
(3) În titlul actelor delegate se introduce adjectivul
„delegat” sau „delegată”.