VoIP QoS (Quality of service) si protocolul de transmisie in timp real (RTP)

1.

Profesor îndrumător:
s.l. dr. ing. Bălan Doru Gabriel
Masterand:
Mirăuță Călin-Petru
Suceava 2021

2.

RTP(Real-time Transport Protocol)
Pachete RTP generate la dispozitivul sursă

3.

RTP(Real-time Transport Protocol)
Un flux de pachete RTP fără jitter

4.

RTP Control Protocol (RTCP)
• RTCP este protocolul de control RTP. Protocolul este utilizat alături de RTP pentru a
furniza raportarea calității fluxului RTP primit la capătul îndepărtat al unei conexiuni.
• Acestea sunt trimise către echipamentul de trimitere, astfel încât să poată ști
cât de bună sau de proastă este calitatea audio la celălalt capăt al liniei.

5.

Pierderea de jitter și pachete
• Jitter se referă la sincronizarea și secvența pachetelor RTP sosite.
Jitter se întâmplă atunci când fluxul de pachete RTP traversează rețeaua (LAN, WAN sau
Internet), deoarece trebuie să partajeze capacitatea rețelei cu alte date. Următoarea diagramă
ilustrează modul în care se poate crea jitter.
Pachetele RTP trebuie să se deplaseze pentru poziția cu alt trafic de rețea

6.

Pierderea de jitter și pachete
Următoarea diagramă ilustrează cum ar putea arăta fluxul nostru original
de pachete RTP după ce au traversat rețeaua, au devenit jittere și au ajuns la
echipamentul receptor.
Eșantionul fluxului RTP are jitter (dar nu are pierderi de pachete)

7.

Pierderea de jitter și pachete
Numerotarea secvenței pachetelor RTP permite unui dispozitiv de recepție la capătul
îndepărtat să verifice dacă pachetele sunt încă în secvența corectă sau dacă lipseşte vreunul.
Pachetele pot ieși din secvență dacă iau rute diferite prin rețea. Pachetele pot fi
abandonate dacă există congestie de rețea undeva de-a lungul traseului sau dacă există erori de
rețea.
Eșantionul fluxului RTP are atât jitter cât şi pierderi de pachete

8.

Jitter buffers
Un buffer de jitter este utilizat la echipamentul de recepție pentru a stoca pachetele RTP
primite, pentru a le alinia din nou în termeni de sincronizare și pentru a verifica dacă acestea
sunt în ordinea corectă. Dacă unele sosesc ușor în afara secvenței, atunci, cu condiția să fie
suficient de mare, buffer-ul de jitter le poate readuce în secvența potrivită. Cu toate acestea,
pentru ca acest lucru să funcționeze, dispozitivul receptor trebuie să întârzie foarte puțin sunetul
în timp ce verifică și reasamblează fluxul de pachete.
Dacă un pachet a fost scăpat (sau pur și simplu nu ajunge la timp), atunci dispozitivul de
recepție trebuie cumva să „umple” golul folosind un proces cunoscut sub numele de Packet Loss
Concealment sau PLC. Pierderea pachetelor trebuie să fie mai mică de 1% pentru a nu avea un
impact prea mare asupra calității sunetului apelului. Mai mare de 3% ar fi cu siguranță vizibilă
ca o degradare a calității.

9.

Latență
Latența este pur și simplu o măsură a întârzierii și este măsurată în
milisecunde. Mai puțin de 140 de milisecunde este aproape nedetectabil pentru
urechea umană. Undeva între 150ms și 200ms începe să devină perceptibil și pe
măsură ce latența crește, devine mai vizibilă și mai enervantă.

10.

Ecou
Ecoul apare atunci când un utilizator își aude propriul discurs revenind înapoi
la acesta și latența totală (inclusiv calea de întoarcere) depășește 150 ms. Dacă
întârzierea este suficient de scăzută, atunci sunetul propriei voci nu provoacă
prea multe probleme chiar și la o amplitudine relativ mare.
De fapt, un sunet care se întoarce în casca unui telefon este în general un lucru
bun, deoarece face ca receptorul să se simtă „live”. Acest feedback acceptabil se
numește ton secundar în industria de telefonie.

11.

Vă mulțumesc pentru atenție!