Elemente de management și gestionarea riscurilor. Tema 2.1. Aspecte generale privind gestionarea unui afaceri

1.

Tema2: ELEMENTE DE MANAGEMENT ȘI GESTIONAREA RISCURILOR
2.1. Aspecte generale privind gestionarea unui afaceri

2.

Prin management se înţelege un grup, o echipă sau o
persoană investiţi cu autoritatea, competenţele şi
răspunderile funcţiei de conducere într-o organizaţie/
întreprindere.

3.

Care este diferenţa dintre antreprenor și manager?
Antreprenorul:
- legislaţia de neşte antreprenorul ca ind persoana zică autorizată sau persoana juridică ce în
mod individual sau în asociere organizează o societate comerciala în vederea desfăşurării unor
activităţi pentru obţinerea pro tului;
- are ca scop dezvoltarea unor afaceri, în general cu un capital redus, dar cu idei mobilizatoare;
- işi începe sau işi dezvoltă afacerea prin întocmirea unui plan de afaceri, încercând sa-şi diminueze
riscurile de insucces.
- antreprenorul este şi propriul manager, dar poate delega dreptul de a lua decizii unui manager
într-o anumită afacere.
Managerul:
- se remarca prin exercitarea atributelor de conducere în virtutea obiectivelor stabilite, a competentelor şi a
responsabilităţilor ce revin funcţiei pe care o deţine
- are cunoştinţe în management, cunoştinţe tehnice, profesionale, talent etc.
- ia decizii,valori că decizii, au capacitatea de a prezenta ideea şi de a purta discuţii pe marginea ei
- au anumite roluri în întreprindere:

4.

Rolurile managerului în întreprindere:
rolul de întreprinzător;
distribuitor de resurse;
reprezentant al grupului;
agent de legătură şi răspîndire a
informaţiilor;
supraveghere, monitorizare;
negociator şi purtător de cuvînt;

5.

o Liderismul în sine reprezintă o abilitate managerială.
o Un lider adevărat inspiră sentimentul de încredere şi
admiraţie angajaţilor săi şi un sentiment de conştientizare a
angajamentului faţă de afacere.

6.

Funcțiile managementului
. Planificarea - Plani carea implică identi carea scopului şi obiectivelor afacerii şi găsirea modalităţii de a le atinge
(CE trebuie şi ce poate realizat?). Aceasta presupune estimarea costurilor care vor suportate şi evaluarea timpului
necesar pentru atingerea scopului. Un plan trebuie analizat şi revizuit anual, ori în caz de necesitate, la apariţia unor
di cultăţi ori oportunităţi. Planul poate considerat bun în cazul în care atingerea obiectivelor a fost posibilă cu
resursele plani cate.
2. Organizarea - Stabilirea unor acţiuni pentru a atinge scopurile stabilite, divizarea acţiunilor pe sarcini şi alocarea
resurselor necesare (CUM se vor realiza obiectivele?).
3. Coordonarea -Repartizarea sarcinilor potrivite ca mărime şi grad de di cultate pentru ecare angajat în aşa fel ca
afacerea să meargă fără probleme. Coordonarea implică o comunicare e cientă între membrii echipei şi între echipe (CINE
va realiza acţiunile plani cate?.
4. Motivarea - Încurajarea angajaţilor, pentru ca aceștia să lucreze mai e cient atât pentru dezvoltarea lor, cât și al
afacerii (Cum vor satisfăcute necesităţile angajaţilor în vederea realizării obiectivelor stabilite?).
5. Controlul - Supravegherea permanentă a operaţiilor şi a angajaţilor e necesară pentru a asigura atingerea scopurilor şi
câştigarea unui pro t, dar pentru a evalua nivelul de dezvoltare a afacerii (Ce rezultate au fost atinse?).

7.

Procesul de planifcare include următoarele activităţi:
Etapa pregătirii: acumularea informaţiei şi stabilirea situaţiei curente a rmei;
Stabilirea scopului: exemplu - Sporirea pro tului cu 2% (2000 lei) în următorul an. Dar în ce mod și cum va atins
acest lucru?
Formularea obiectivelor afacerii pentru diferite perioade de timp:
Definirea acţiunilor potrivite pentru obţinerea rezultatului aşteptat.

8.

De obicei, în activitatea antreprenorială pot evidenţiate patru
tipuri de plani cări:
1. Planificarea operativă - reprezintă plani carea de zi cu zi, pentru ziua de mâine şi, posibil, pentru următoarele 5-6
zile.
2. Planificarea pe termen scurt presupune o plani care pentru o perioadă de până la un an cu grad diferit de detaliere
pentru o lună, trimestru, jumătate de an şi un an.
3. Planificarea pe termen mediu porneşte de la plani carea pe termen scurt, pentru o perioadă de un an cu detalii
pentru ecare lună, şi continuă cu plani carea pentru următorii 2-3 ani cu mai puţine detalii şi respectiv, cu prognoze
mai puţin precise, dar cât mai realiste.(exemplu planul de afaceri)
4. Planificarea strategică re ectă viziunea managerului afacerii, a patronului sau a echipei manageriale şi conţine un
şir de activităţi ce vor continuate sau se vor naliza peste 5; 10 sau chiar 15 ani.

9.

Caracteristicile unui plan reuşit:
Un plan bun, în special primele trei tipuri, trebuie să e cât mai speci c – să conţină date concrete,
măsurabile; termene de executare; nume de persoane sau departamente care vor responsabile şi cele
care vor
antrenate în realizarea acţiunilor prevăzute; mărimea şi sursele de nanţare pentru
executarea activităţilor.
Un planul operativ sau operaţional, trebuie să e exibil – să conţină şi alternative pentru cazurile în
care lucrurile vor evolua altfel decît au fost prevăzute. Aceste alternative, de rezervă se mai numesc
„Planul B”. Dacă este necesar, poate prevăzut şi „Planul C”.
Un plan bun trebuie să e realist, bazat pe date şi informaţii reale, pe analize şi prognoze
competente.
Un plan bun, în special, cel pe termen mediu şi planul strategic, trebuie să conţină şi strategiile de
realizare a activităţilor plani cate.