Politica – fenomen social. Lecția 2

1.

Lecția 2.
POLITICA –
FENOMEN SOCIAL

2.

Toledo - placa de ceramica - 800 de ani:
Saracul munceste,
Bogatul il exploateaza,
Militarul ii apara pe cei doi,
Contribuabilul plateste pentru toti trei,
Lenesul se odihneste pentru toti patru,
Betivul bea pentru toti cinci,
Bancherul ii lasa fara bani pe toti sase,
Avocatul ii minte pe toti sapte,
Medicul ii omoara pe toti opt,
Groparul ii ingroapa pe toti noua,
Politicianul traieşte pe spinarea celor zece.

3. PLANUL

Geneza şi definirea
politicii.
Trăsăturile politicii.
Funcţiile, structura şi nivelurile
de organizare a politicii.

4. ESENȚA POLITICII

Politica are originile în caracterul
colectiv al existenţei umane.
Viaţa socială este un proces
permanent de interacţiune între
oameni şi comunităţile sale, care
urmăresc anumite interese şi scopuri.
„Esenţa politicii este iNTERESUL”
(H.Morgenthau).

5.

Caracterul individual al intereselor
presupune o diversitate iniţială de puncte
de vedere, de atitudini şi de percepţii
asupra unui subiect.
Acţiunea politică este o modalitate de a
adopta în mod raţional o soluţie
acceptabilă pentru o problemă comună.
Dacă ar fi de acord unii cu alţii tot timpul,
atunci politica nu ar mai fi necesară.
„Politica a devenit aceea că întruneşte
în sine toate celelalte interese”
(G.F.W.Hegel).

6. SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR

La etapă inițială, odată cu apariţia primelor
forme de concurenţă, problemele erau
aplanate prin intermediul mecanismelor de
autoorganizare socială: tradiţii, obiceiuri,
religie etc.
Viața socială devine tot mai complicată,
apar diferite forme de diferenţiere: ca
consecință - interese deseori devin
incompatibile. Asupra societăţii umane
planează pericolul dezintegrării iar de aici
şi necesitatea aplicării unor metode de
reglare mai eficiente.

7. SOLUȚIONAREA ... (2)

Soluţionarea - instaurarea statului în
calitate de instituţie socială specifică
preocupată de crearea unor norme de
comportament social obligatoriu
pentru toţi. La această etapă în
rezultatul unei dezvoltări sociale
conştiente apare domeniul politic
menit să asigure funcţionarea de
ansamblu a societăţii.

8. SOLUȚIONAREA ... (3)

Statul a devenit acea putere care nu
numai promova diferite interese de
grup, dar şi păstra ordinea şi asigura
stabilitatea vieţii sociale.
Totodată, tendinţa de-a exercita un
control asupra statului, precum şi
utilizarea lui în promovarea anumitor
interese a devenit un scop urmărit de
diferite grupuri sociale.

9. APARIȚIA POLITICII

Politica a apărut în rezultatul tendinţei fireşti de
promovare a intereselor de grup, care aveau un
caracter social şi nu puteau fi soluționate fără
intervenţia puterii publice, care presupunea şi
aplicarea metodelor de constrângere.
Fenomenul politic ia naştere în momentul în
care un fapt social este gândit şi înţeles politic,
adică politizat, devenind expresia unor nevoi şi
dorinţe convertite în cereri ale membrilor
societăţii către sistemul politic.

10. APARIȚIA POLITICII (2)

Politica a început să reglementeze
nu toate interesele de grup, dar
numai acelea care capătă un
caracter conflictual şi
necesitau implicarea în
soluţionarea problemei a unei
părţi-terţe în persoana puterii
publice (STATUL).

11. DEFINIȚIA

Politica este o totalitate de
relaţii constituite în urma
interacţiunii dintre grupuri în
scopul acaparării, menţinerii
şi utilizării puterii publice
având ca finalitate realizarea
intereselor sociale.

12. PLANUL

Geneza şi definirea politicii.
Trăsăturile politicii.
Funcţiile, structura şi nivelurile
de organizare a politicii.

13.

Abordarea politicii drept un domeniu
specific al activităţii umane presupune
existenţa unor caracteristici şi
particularităţi.
Politica este analizată sub diverse
aspecte:
- ontologic (de existenţă);
- morfologic (de structură);
- procesual (de proces).

14. TRĂSĂTURILE ONTOLOGICE

determinat de caracterul concurenţial.
Relaţiile politice sunt expresia confruntării de
interese dintre diferite grupuri sociale, care
în procesul luptei pentru putere se conduc
de anumite norme, reguli, valori, tradiţii etc.
Tendinţa de realizare a aspiraţiilor faţă de
putere generează dihotomia „acapararea –
menţinerea puterii”, care impune norme şi
standarde comportamentale diferite pentru
actorii politici, reflectate în strategii: aplanare –
escaladare, dialog – confruntare, tensionare –
destindere.

15. TRĂSĂTURILE ONTOLOGICE (2)

derivă din caracterul temporar al
balanţei de forţă stabilite între subiecţii
politicii.
Imposibilitatea perpetuării status-quoului este dovada unui grad înalt de
mobilitate a relaţiilor politice.
Politica este un fenomen complex şi
neuniform generat de contradicţii şi
antagonisme, exprimate printr-o împletire
dialectică a acţiunilor conştiente şi
stihinice, organizate şi dezorganizate.

16.

Deşi politica este o activitate predominant
raţională a oamenilor, istoria abundă cu
practici când oamenii sub influenţa unor
factori de ordin subiectiv (credinţe,
dogme, ritualuri, stări psihologice)
reacţionează neadecvat la evenimentele
ce au loc în societate.
Pe lângă aspectele raţionale, care
predomină, în politică îşi au locul şi
elemente iraţionale.

17.

Incluziunea. Politica are proprietatea de-a se
extinde asupra oricărui domeniu al vieţii
sociale, imprimându-i un caracter politic.
„Nimic prin natura sa nu este politic,
dar orice poate deveni astfel”
(Ph.Braud)
Orice fenomen al vieţii sociale poate însuşi
calitatea de politic în dependenţă de
direcţionarea interesului faţa de el din partea
opiniei publice.

18. TRĂSĂTURILE MORFOLOGICE

prezenţa elementelor elitare şi
neelitare, din acţiunile şi interacţiunile
cărora se constituie domeniul vieţii politice.
Fiecare din aceste grupuri îndeplineşte
anumite funcţii: elitele – de reprezentare a
intereselor populaţiei şi realizarea
guvernării societăţii, iar grupele neelitare
(masele) – de selectare şi control asupra
activităţii elitelor, influenţare şi corectare a
politicilor promovate.

19. TRĂSĂTURI PROCESUALE

Complexitatea relaţiei „elită – mase”,
urmările imprevizibile a unor decizii,
acţiunile sub impactul factorilor emotivi şi
iraţionali, existenţa tendinţelor centrifuge,
sunt dovada caracterului acerb al
concurenţei pentru putere.
Toate acestea ne demonstrează o
mobilitate sporită, condiţionează ritmul
înalt al transformărilor politice.

20. PLANUL

Geneza şi definirea politicii.
Trăsăturile politicii.
Funcţiile, structura şi
nivelurile de organizare a
politicii.

21. FUNCŢIILE POLITICII

exprimarea şi realizarea intereselor diferitor
grupuri şi pături sociale faţă de putere;
raţionalizarea conflictelor, imprimarea
relaţiilor intergrupuri unui caracter civilizat;
distribuirea şi redistribuirea avuţiei sociale
în dependenţă de priorităţile anumitor grupuri;
gestionarea şi conducerea cu procesele
sociale prin înaintarea unor scopuri generale de
dezvoltare socială ca metodă principală de
coordonare a intereselor de grup;

22.

integrarea societăţii şi asigurarea unităţii
sistemului social;
socializarea personalităţii, includerea ei în
viaţa societăţii şi a statului. Prin
intermediul politicii individul are şansa unei
abordări realiste şi de o manieră raţională a
evenimentelor şi proceselor, evitând
impactul unor reacţii inconştiente, deseori cu
urmări dezastruoase;

23.

asigurarea comunicării. Politica creează
forme deosebite de comunicare cu privire la
putere intre diferite grupuri aflate în conflict,
elaborând şi utilizând în acest scop instituţii,
metode, tehnici şi strategii speciale;
crearea realităţii. Politica are abilitatea de-a
crea noi relaţii dintre oameni şi state, de-a
transforma realitatea în conformitate cu
planurile subiecţilor sociali, de-a elabora noi
forme de organizarea socială, de-a stabili
priorităţile în relaţiile omului cu natura etc.

24. STRUCTURA POLITICII

Primul element structural al politicii - subiecţii
politicii, constituit din indivizi, grupuri sociale,
organizaţii (partide, sindicate, biserica, statul,
mijloace de informare, organizaţii
internaţionale) care direct sau indirect participă
la aplicarea puterii de stat.
În calitate de subiecţi ai politicii pot fi atât
comunităţi sociale (grupuri, clase, naţii) cât şi
persoane aparte (cetăţeni, lideri politici).

25.

Subiecţii politicii constituie relaţiile politice un alt element structural al politicii ce stabileşte
specificul activităţii orientate către puterea de
stat, precum şi caracterul legăturilor reciproce
dintre grupurile sociale, instituţiile puterii. Ele se
desfășoară într-o luptă acerbă între oponenţi
sau în baza unui consens.
În procesul relaţiilor politice oamenii se conduc
de anumite norme, tradiţii, idealuri, care
raportate la interesele sale constituie
conştiinţa politică, în componentele sale
ideologice, dar şi psihologice.

26. NIVELURILE DE ORGANIZARE POLITICĂ

Politica fiind o formă specifică a activităţii
umane posedă calitatea de a se organiza la
diferite nivele ale spaţiului social.
În cadrul fiecărui nivel de desfăşurare a
proceselor politice sunt create instituţii,
mecanisme şi tehnologii speciale de
raţionalizare a conflictelor şi de reglementare
a divergenţelor.

27.

Megapolitica - reglementează relaţiile
internaţionale şi politica externă. Politica
joacă rolul de mecanism global-planetar
de soluţionare a conflictelor internaţionale.
Macropolitica - relaţiile din cadrul unui
stat.
Mezopolitica - la nivel regional, structuri
locale, instituţii şi organizaţii.
Micropolitica – cel mai inferior nivel de
relaţii sociale, dar nu şi cel mai simplu.