Politologia – ştiinţă şi disciplină de studiu. Lecția 1

1.

Lecția 1.
POLITOLOGIA –
ŞTIINŢĂ ŞI DISCIPLINĂ
DE STUDIU

2. PLANUL

Obiectul ştiinţei politice
contemporane
Ştiinţa politică în Republica
Moldova

3. EVOLUȚIA ISTORICĂ

Prima formă de cunoaştere a politicii a
constituit-o interpretarea mitologico-religioasă
- apariţia divină a puterii şi a orânduirii socialpolitice (perioada antică).
Raţionalizarea procesului (mileniului I e.n., a
doua jumatatea). Concepţii politice cu aspect
etico-filosofic (Platon, Confucius, Aristotel).
N.Machiavelli a exclus din politică forma eticoreligioasă, subordonând-o soluţionării
sarcinilor reale, practice.

4. CAUZELE APARITIEI

A doua jumătate a secolului XIX:
Influenţa dezvoltării ştiinţelor sociale.
Creşterea valorii ştiinţei şi a studiului ştiinţific.
Consolidarea în mai multe state industriale a
instituţiilor politice şi de stat / sistemului politic
actual (divizarea puterilor, parlamentarismul,
sistemele electorale, partidele politice şi
pluripartitismul, ideile şi concepţiile eficacităţii
politice şi administrative).

5.

În 1857, în SUA (Universitatea din Columbia),
F.Liber a creat prima catedră de istorie şi ştiinţe
politice. În 1880 - prima şcoală de ştiinţe
politice. În 1871, în Franţa, A.Boutlit deschide
şcoala de ştiinţe politice. În 1895, pe lângă
Universitatea din Londra - Şcoala de economie
şi ştiinţe politice.
Apariţia lucrărilor ştiinţifice (M.Weber, G.Mosca,
W.Pareto, R.Michels, W.Wilson, J.Breis,
A.Bently, M.Ostrogorski ş.a.).
În 1903 în SUA este creată Asociaţia
Americană de Ştiinţă Politică.

6.

Capătă trăsături distincte tendinţele şcolii
americane şi ale celei europene în
dezvoltarea ştiinţei.
Politologia europeană se întemeiază pe
istoria teoriei, gândirii politice şi îşi
canalizează activitatea pe cercetarea
statului şi dreptului, a instituţiilor de stat.
Ea este influenţată de curentele
tradiţionale ale gândirii sociale: filosofice,
juridice, istorice. Cercetările se bazau pe
corelaţia organică dintre principiul teoretic
şi cel empiric.

7.

Pentru ştiinţa politică americană este
caracteristic nivelul sporit de pragmatism şi
funcţionalitate a studiului şi concluziilor. Ea
pune accent pe fundamentele şi determinantele
sociale ale statului. Aici are loc corelaţia strânsă
dintre ştiinţa politică, practica politică şi
socializarea politică. Dezvoltarea ştiinţei politice
avea loc pe făgaşul pozitivismului şi a
scientismului, cercetărilor empirice aplicative.
Atenţia asupra recepţionării, colectării şi
sistematizării datelor empirice. A tratat mai
puţin dimensiunile istorice şi teoretice ale
politicii.

8. OBIECTUL POLITOLOGIEI

În 1948, la iniţiativa UNESCO, la Paris are
loc Colocviul internaţional consacrat
problemelor ştiinţei politice. S-au întrunit
experţi, savanţi şi specialişti de vază în
domeniul ştiinţei politice din Europa şi
America.
S-a convenit la utilizarea termenului
„ştiinţa politică” la singular.
au fost stabilite obiectivele ştiinţei politice:

9.

teoria politică (teoria politică şi istoria gândirii
politice);
instituţiile politice (constituţia, guvernul
central, administraţia publică regională şi
locală, procesul decizional, etc.);
Alegerile, organizatiile social-politice şi
opinia publică (partidele, grupurile şi
asociaţiile de presiune politică, participarea
cetăţenilor la activitatea structurilor de stat /
societăţii civile);
relaţiile internaţionale (politica internaţională,
organizaţiile internaţionale).

10.

În 1949, sub egida UNESCO, a fost creată
Asociaţia Internaţională de Ştiinţă Politică.
Politologia / ştiinţa politică ca disciplină de
studii a fost introdusă în programele
universităţilor de frunte din SUA şi din
Europa Occidentală.
Creşte rapid numărul specialiştilor în
domeniul ştiinţei politice, influenţa acestora
în ţările democratice.
Actualmente, politologia se plasează în şirul
ştiinţelor de prestigiu (întâietatea după
numărul de cercetări efectuate şi publicaţii).

11.

Termenul „politologie” a apărut pentru
prima dată în perioada postbelică în
lucrările lui Eugen Fisher Baling
(Germania), Andre Terive (Franţa), dar în
circulaţie ştiinţifică a fost introdus de Gert
von Einern (Germania), în 1954.
Termenul a luat naştere în temeiul a două
cuvinte greceşti: politike (Aristotel) –
afaceri sociale şi de stat, dirijarea cu
afaceri sociale şi de stat şi logos (Heraclit)
– învăţătură, cuvânt. Astăzi termenii
„politologie” şi „ştiinţa politică” se utilizează
ca sinonime.

12. DEFINITIA

Politologia este ştiinţa despre
structura, distribuirea şi realizarea
puterii în societatea politică,
realizată prin interacţiunea
instituţiilor puterii publice, a
societăţii şi a indivizilor.

13. PLANUL

Obiectul ştiinţei politice
contemporane
Ştiinţa politică în
Republica Moldova

14. EVOLUTIA

În fosta URSS politologia nu era
recunoscută ca ştiinţă independentă, fiind
tratată ca pseudoştiinţă burgheză.
În 1989, în instituţiile de învăţământ
superior se introduce disciplina
„Politologia”.
În Clasificatorul specialităţilor ştiinţifice
este deschisă specialitatea „Politologia”,
începe pregătirea cadrelor ştiinţifice.

15.

Astăzi, dezvoltarea ştiinţei politice în
Moldova este canalizată:
Predarea cursurilor politologice normative
şi opţionale în şcoala superioară naţională.
Pregătirea cadrelor (USM, IRIM, etc.)
licenta, masterat, doctorat (USM, ASM /
IIESP, AAPPRM, etc.). Studiile peste
hotare.
2 consilii ştiinţifice specializate pentru
susţinerea tezelor de doctor şi de doctor
habilitat în domeniul ştiinţei politice (80
teze)

16.

Cercetări ştiinţifice academice (USM, ASM
/ IIESP)
Centre analitice şi politico-practice
nonguvernamentale (IPP, CAPTES, IDIS
«Viitorul»).
Reviste politologice: MOLDOSCOPIE
(Probleme de analiza politica);
Administratia publica (AAPPRM); Revista
de filosofie, sociologie si stiinta politica
(ASM)
Asociatia moldoveneasca de stiinta
politica (2004)
Colaborarea internaţională.