Tema №8 MRC Masajul țesutului conjunctiv

1. Tema №8 MRC Masajul țesutului conjunctiv

Disciplina: MRC și SPA

2.

• Plan:
• 1. Masasul țesutului conjunctiv, definiție,
argumentarea fiziologică
• 2. Manevrele masajului țesutului conjunctiv
• 3. Dozarea masajului țesutului conjunctiv
• 4. Indicațiile și contraindicațiile masajului
țesutului conjunctiv

3.

• 1. Masajul țesutului conjunctiv prezintă masajul țesutului conjunctiv
în zonele reflexogene. El a fost descoperit în 1929 de către maseoza
germană Dicke, iar ulterior dezvoltat de medicii germani Teirich-Leube,
Kolrausch și Kliber.
• În afecțiunile viscerelor, vaselor sangvine și articulațiilor apar schimbări
reflectorice exprimate ale țesutului conjunctiv subcutanat în special
dereglarea elasticității.
• După relatările unor autori la un șir de maladii sporirea tensiunii
țesutului subcutanat e însoțită și de apariția senzației de durere la
palpare „senzație de zgâriere cu unghia”, tăiere. O parte din pacienți nu
reacționează la aceste senzații, iar pentru unii ele sunt subiectiv foarte
neplăcute. La acest tip de masaj așa reacție a pacientului e admisibilă,
dar pacientul trebuie de pregătit corect psihologic pentru ea. Acțiunea
fiziologică a masajului țesutului conjuctiv se explică prin faptul că
manevrele intensive, energice excită în fond sistemul nervos vegetativ.
Efectul terapeutic e mai exprimat în caz de excitare accentuată a
compartimentului parasimpatic al SNV. În afară de aceasta masajul
țesutului conjuctiv schimbă echilibrul hormonal al organismului, ce se
reflectă peste 1-1,5 ore după ședință. Se menționează că deoarece în
acest tip de masaj sunt descrise și se folosesc zonele reflexogene ale
viscerelor, masorul va avea în vedere că principala acțiune se
adresează în ansamblu sistemului nervos vegetativ, iar reacția de
răspuns a organismului poate fi destul de variată și tot timpul
corespunzătoare rezultatului așteptat.

4.

• Sporirea tensiunii țesutului subcutanat conjuctiv provoacă modificări
locale ale reliefului suprafeței corpului în forma înfundărilor, tumifierilor
etc. Ele pot fi apreciate în primul rând pe spate și modifică relieful
acestuia. Sectoarele ţesutului conjuctiv se indică conform segmentelor
în care sunt situate și din care se asigură inervația viscerelor și
sistemelor respective ale organismului. Fig. 95 demonstrează
următoarele zone ale țesutului conjuctiv:
• • zona vezicii urinare (cu diametrul 0,5cm) este situată în partea
inferioară a regiunii sacrale; pacienții prezintă acuze de senzații de
rece în membrele inferioare (până la articulațiile genunchilor),
sensibilitate a vezicii biliare la diferite excitații;
• • zonele arteriilor picioarelor – denivelări în formă de funie în regiunea
fesieră pe partea afectată; pacienții acuză convulsii ale mușchilor
gastrocnemieni;
• • zona intestinelor 1 (se conturează de la punctul aflat la intersecția
plicii fesiere cu linia care unește trohanterul mare și tuberozitatea
ishiadică) - denivelare în panglică de la treimea de mijloc a marginii
sacrului în jos; pacienții acuză constipații;
• • zona venelor și vaselor limfatice ale membrelor inferioare – denivelare
în panglică, localizate cu 10 cm mai jos de creasta iliacă paralel cu ea
de la treimea de mijloc a sacrului în direcția coapsei; pacienții acuză
tendințe de edeme, ulcere trofice ale gambei;

5.

• • zona organelor sexuale 1 (se conturează deasupra a două
treimi de jos a sacrului)- denivelare plată între articulațiile
sacroiliace; pacientele acuză dismenoree;
• • zona intestinelor 2 (întinsă de-a lungul liniilor
paravertebrale de la nivelul L2 până la baza osului sacral) –
denivelare plată în regiunea sacrală la nivelul jumătății de
sus a crestelor iliace; pacienții acuză tendințe de diaree;
• • zona ficatului și vezicii biliare – denivelare plană mare pe
partea dreaptă a cutiei toracice;
• • zona inimii și stomacului – denivelare plată mare pe
partea stângă a cutiei toracice; pacienții acuză senzație de
presiune în stomac până la mâncare, dereglări funcționale
cardiace;
• • zona capului – denivelare – în primul rând între omoplați;
pacienții acuză cefalee de diferită etiologie;
• • zona mânii – denivelare plată pe omoplat (pe partea
afectată); pacienții acuză dureri la umăr.

6.

Fig. 95 Imaginea schematică a zonelor reflexogene vizibile

7.

Zonele țesutului conjuctiv, adiacente fasciilor, se apreciază prin deplasarea plană a pielii
sau metoda pliului cutanat (skinfold).
Deplasarea plană a pielii (fig. 96, liniile ondulate) se execută lângă fascie mereu
pe două locuri simetrice, fără presiune și senzație de tăiere. Pentru a percepe diferența
dintre părțile corpului, examinarea se face cu ambele mâini. Deplasarea se face sub
unghi drept către marginea osului. Se începe de la partea de jos a regiunii sacrale.
Masorul plasează degetele la așa distanță de la os, ca să poată executa deplasarea
pielii spre marginea osului (granița deplasării).
Succesivitatea cercetării: marginea sacrului, articulațiile sacroiliace, creasta
iliacă, sacrul, rebordul costal inferior, partea posterioară a cutiei toracice, omoplații. Se
palpează toate zonele de pe schemă.
La metoda plicii cutanate (fig. 96, liniile paralele) policele și celelalte degete
formează pliul cutanat și exercită o întindere elastică al acestuia.
Acțiunea fiziologică a masajului țesutului subcutanat asupra organismului:
• stimularea metabolismului;
• ameliorarea circulației sangvine tisulare;
• lichidarea tensiunii țesutului conjuctiv și reacțiilor nedorite ale sistemului nervos.
Semnificația tensiunii sporite a țesutului subcutanat conjuctiv:
• țesutul tensionat oferă rezistență sporită degetului masorului;
• la palparea țesutului tensionat apare durere;
• la masajul țesutului tensionat apare reactivitate dermografică în forma unei fâșii late;
• în caz de creștere bruscă a tensiunii este posibilă formarea unui val cutanat în locul
hașurării;

8.

Fig.96 Imaginea shematică a deplasării plane (liniile ondulate) și
metodei pliului cutanat (liniile paralele)

9.

• Metoda masajului constă în excitarea prin întindere a țesutului
conjuctiv cu falangele distale ale degetelor III și IV.
• Se disting următoarele tehnici de executare a masajului:
• • cutanată – se efectuează deplasarea dintre piele și țesutul
subcutanat;
• • subcutanată – se efectuează deplasarea intre stratul subcutanat și
fascie;
• • fascială – deplasarea se efectuează în fascii.
Elementul comun pentru toate tehnicile este excitarea
prin întindere.
Masajul țesutului conjuctiv se execută din poziția inițială
șezând, în decubit lateral sau decubit dorsal. Poziția inițială în
decubit ventral nu se recomandă.
Poziția în decubit lateral se consideră optimală deoarece
mușchii se relaxează mai bine, masorul lucrează cu degetele,
mâinile și centura scapulară care se află în poziție diagonală, ea
fiind cea mai economă, se exclud reacțiile nedorite vegetative din
partea pacientului.

10.

Masajul se execută cu extremitățile degetelor I-IV, iar uneori numai cu un deget, cu
partea radială, ulnară a degetelor sau cu toată suprafața extremităților degetelor.
În timpul masajului zonelor cu tensiune a țesutului subcutanat pacientul are
senzații de
“smulgerea” pielii, de “tăietură“ sau “ruptură“ locală, însoțite de dureri foarte vii. În
același
timp pielea se înroșește, se reliefează ușor, căpătând un aspect zebrat, fenomene care
persistă în
următoarele 36 de ore. În privința acestor fenomene pacientul va fi preîntâmpinat
prealabil.
Deoarece influiența masajului țesutului conjunctiv asupra organismului are loc prin
intermediul
sistemului nervos parasimpatic semne a reacției parasimpatice sunt înroșirea pielii și
căldura.
Însă apariția senzației de frig este o manifestare a reacției nedorite simpatice: de frig și
“piele de
găină”. În caz de apariție a reacției simpatice în ședințele ulterioare se aplică
reconectarea
reacției spre cea parasimpatică folosind la finele masajului mișcări prelungite. Manevra
de bază a
masajului este hașurarea scurtă și lungă cu pernuțele degetelor 3-4 a pielii și țesuturilor
subcutanate conjunctive. Degetele apucă pielea și o trag ușor spre sine: mișcările
scurte
se produc deacurmezișul, iar cele lungi dealungul fibrelor musculare.
Masajul plan al țesutului conjunctiv presupune deplasarea pe plan a ţesutului
conjunctiv de la marginile oaselor, mușchilor sau fasciilor. Mișcările de bază sunt
prezentate în fig. 97.

11.

Fig.97 Direcția manevrelor masajului țesutului conjunctiv pe
membrele superioare (A) și membrele inferioare (B)

12.

• Tehnica masajului
Policele și celelalte degete lucrează
numai alternant, deoarece în caz contrar
tegumentele vor fi supuse „strivirii”;
• • deplasând tegumentele cu policii este necesar
de a cuprinde regiunea articulațiilor radiocarpale
(mișcare de tip rotație), deoarece în caz contrar
vom avea frământare sau rulare;
• • se supun deplasării nu numai tegumentele
superficiale, dar și țesuturile adiacente fasciilor;
• • deplasarea se execută fără a exercita presarea
tegumentelor.

13.

Manevrele masajului
La marginea sacrului. Pernuțele policelor se plasează în direcție
transversală de-a lungul -marginea osului). Țesuturile subcutanate se
deplasează cu degetele mâinilor spre polici.
La articulațiile lombosacrale. Degetele, inclusiv și policele, se pun
la marginea sacrului. Mișcările de masaj se finalizează la marginea
superioară a articulațiilor lombosacrale.
De la marginea sacrului spre trohanterul mare. Masajul se începe
tot așa ca la masarea marginilor sacrului. Cu deplasări scurte se masează
țesuturile feselor în direcția trohanterului mare.
De la articulațiile lombosacrale. Paralel până la spina superioară
anterioară iliacă. Țesuturile se deplasează spre spina cu deplasări scurte.
La trohanterul mare. Policii se pun dorsal de regiunea trohanterului
(orientabil la începutul fesierului mare), celelalte degete – pe partea
ventrală. Tegumentele se masează în direcția trohanterului.
Atenție! Se va memoriza că frecvent țesuturile mai sus de trohanter
pot fi tumifiate și sensibile pentru presiunea manevrelor de masaj.
De la apofizele spinale vertebrale spre părțile laterale ale trunchiului.
Policii ambelor mâini se plasează de-a lungul coloanei vertebrale lângă
apofize, celelalte degete – la marginile laterale ale mușchiului extenzor
spinal. Mișcările de masaj se execută în tempou lent deplasând
tegumentele în direcție transversală (prin tot spatele spre linia axilară).

14.

În arealul mușchiului extensor spinal. Policii ambelor mâini se plasează
de-a lungul coloanei vertebrale lângă apofize, indecșii – la marginile laterale
ale mușchiului extensor spinal. Tegumentele sunt deplasate spre police.
Policele deplasează mușchiul la marginea medială. Masorul execută numai
deplasări scurte ale tegumentelor. Acest procedeu se recomandă penrtu
masarea regiunii lombare.
De la marginea medială a omoplatului în direcție laterală. Policii se
plasează la marginea omoplatului, dar nu pe tegumente între omoplat și
coloana vertebrală. Cu mișcări de deplasare scurtă masorul deplasează
țesuturile în direcția acromionului.
Masarea țesutului celulo-adipos subcutanat
Tensionarea terapeutică – este o tensionare a țesutului conjunctiv la care
imediat apare senzația de tăiere, în caz de atestare a zonelor țesutului
conjuctiv.
Manevrele de bază ale masajului sunt: mișcarea longitudinală și scurtă
(hașurat), procedeul ruloului.
• Mișcarea transversală (hașurat) se face cu o mână sau cu ambele mâini
ale masorului. Direcția mișcărilor – de jos în sus (de la caudal spre cranial).
Mișcarea se face pe spate, torace și pe membre.
• Mișcare scurtă (hașurat) se execută cu pernuțele degetelor III-IV, situate
perpendicular către suprafața masată, efectuând manevra degetele nu vor
luneca pe piele.
• Mișcare lungă (hașurat) se execută cu partea laterală a policelui a unei
mâni(este posibilă și împovărarea altei mâni). Manevra se execută pe
spate, mișcările (în considerente cu liniile Beninngof) sunt direcționate spre
coloana vertebrală, atât și de la sectorul caudal spre cel cranial (fig. 98).

15.

• • Manevra valului. Policele ambelor mâini ale masorului se află
perpendicular sectorului masat. Mișcările se execută numai pe
suprafața laterală a spatelui, spre coloana vertebrală (de jos în sus)
conform liniilor Benningof.
Metoda masajului stratului celulo-adipos subcutanat.
Mișcările de masaj se execută între țesuturile subcutanate și fascie
în forma mișcărilor scurte direcționate perpendicular marginilor
oaselor, mușchilor sau fasciilor. Deplasarea țesuturilor se face pâna
la limita posibilă. Aceasta în dependență de gradul tensiunii
țesuturilor poate constitui 1-3 cm.
Metoda masajului fasciilor. Masorul pune degetele sub
presiune neînsemnată în profunzimea țesuturilor – la marginea
fasciei; neprovocând pacientului nici senzație de presare, nici de
tăiere. Senzația ascuțită, acută apare imediat asemănător cu “cuțit
ascuțit”.
Executarea masajului fasciilor se efectuează numai cu
mișcări scurte. Degetele puse pe sectorul masat fără presare și
aflându-se în zona țesutului conjuctiv nu trebuie să părăsească
limitele țesutului conjuctiv subcutanat, la extinderea terapeutică forța
extinderi se va produce fără presarea țesutului. Nu se va trece peste
marginea oaselor, mușchilor și fasciilor. Se recomandă deplasarea
nu numai a țesutului superficial, dar și țesuturile adiacente fasciilor.
Masorul va obține excitare prin extindere.

16.

Fig.98. Localizarea liniilor cu rezistență maximă extensiei a
sectoarelor separate ale pielii după Beninngof:
a) partea anterioară a corpului, b) partea posterioară a corpului.

17.

• Metoda masajului pielii. În caz că în stratul mixt dintre piele și
țesuturile sucutanete sunt zone ale țesutului conjunctiv, ele vor fi
masate cu folosirea tehnicii masării pielii.
Tehnica masajului. Mișcările de masaj se fac de la
sectoarele caudale spre cele craniale în direcția pliurilor cutanate
(pe trunchi în direcție trasversală, iar la membre – de-a lungul lor).
Masajul începe de la fese și mușchii coapsei, apoi se trece la
regiunea lombară a coloanei vertebrale și toracale de jos. Numai în
cazul când tensiunea țesuturilor (zonele țesutconjuctive) se
diminuează în sectorul dat, masajul se va executa și în partea
superioară a cutiei toracice. Pernuțele degetelor se plasează între
piele și țesuturile subcutanate (fără presiune!). Extinderea
terapeutică de-a lungul pliurilor trebuie să provoace senzație slabă
de tăiere. Mișcările de masaj se execută și intermitent și incontinuu.
Atenționăm că masajul se recomandă să fie executat precis numai
în stratul mixt dintre piele și țesuturile subcutanate. La masarea pielii
se produce nu numai netezire, dar și excitare prin extindere (în lipsa
acesteia nu se obține efectul scontat).
Poziția inițială a pacientului: copii în decubit ventral sau
șezând, adulții în decubit lateral sau șezând.
Se recomandă executarea masajului cu pernuțele degetelor
extinse III și IV.

18.

• Manevrele masajului pe regiuni.
Masajul regiunii feselor și coapselor. Masorul
plasează degetele mâinilor pe apofizele spinoase a
vertebrelor sacrale (mai sus de cuta anală). Extensia
terapeutică se execută incontinuu cu arcuire mică în
lateral și în jos pe partea bombată a fesei. Mișcările de
masaj se efectuează dens una lângă alta până la apofiza
spinoasă a vertebrei L5. La articulația lombo – sacrală
mișcările de masaj se produc paralel cu creasta iliacă
(direcția mișcărilor este posibilă și de la lateral spre
medial fig. 99).
Masajul regiunii lombare și porțiunii toracale
inferioare a coloanei vertebrale. Degetele se plasează la
apofizele spinoase a vertebrelor lombare și inferioare
toracale. Extensia terapeutică se efectuează spre
mijlocul liniei axilare. Mișcările de masaj se produc până
la unghiul de jos al omoplatului (fig. 100).

19.

Fig. 99 Direcția
mișcărilor de masaj în
masajul țesutului
conjunctiv pe spate la
nivelul segmentelor
Th12-Th6 și bazinului
Fig.100 Direcția mișcărilor
de masaj în masajul
țesutului conjunctiv al
regiunii lombosacrale și
bazinului

20.

Masajul suprafeței anterioare a trunchiului.
Poziția pacientului – în decubit dorsal.
Mișcările de masaj trebuie să fie lungi, de
durată, de la mijlocul liniei axilare (mai jos
de rebordul costal) până la marginea
mușchiului drept abdominal (aproximativ
până la stern). Mai sus de creasta iliacă
mișcările continuă de la spina iliacă
anterioară superioară până la joncțiunea
pubiană (fig. 101).

21.

a
b
Fig.101. Direcția mișcărilor de masaj al țesutului
conjunctiv pe partea anterioară a toracelui (a) și
abdomenului (b)

22.

Masajul centurii scapulare și gâtului. Degetele
mânii masorului se plasează la apofizele
spinoase a vertebrelor toracale (la nivelul
unghiurilor inferioare scapulare). Extensia
terapeutică se execută pe diagonală în sus
deasupra mușchiului trapezoid și deasupra
omoplaților în jos până la porțiunea inferioară a
mușchiului deltoid. Mișcările de masaj se
execută una lângă alta (până la acromion). Pe
apofiza spinoasă a vertebrei C7 se execută
mişcări de masaj circulare scurte în direcția de la
lateral spre medial până la zonele tumifiate sau
algice. Numai după aceasta se fac mișcări spre
apofizele spinoase (fig.102).

23.

a
b
Fig.102 Direcția mișcărilor de masaj al țesutului
conjunctiv la gât (a) și centura scapulară (b).

24.

Masajul regiunii cervicale. Mișcările de masaj se efectuează în
direcție orizontală de la regiunile laterale spre cele mediale ( în caz
de încordare neânsemnată a țesuturilor – de la caudale spre cranial
până la ceafă).
Masajul membrelor. Mișcările de masaj se execută în
direcție longitudinală de-a lungul pliurilor cutanate (de la segmentele
proximale spre cele distale). Poziția pacientului la masajul
membrelor superioare șezând, la masajul membrelor inferioare – în
decubit dorsal.
Indicații metodice
Masorul va regla gradul de exprimare a senzației de tăiere
prin schimbarea tempoului masajului și ținând cont de încordarea
(tensionarea) țesuturilor:
• cu cât este mai mic unghiul aplicării degetelor cu atât mai
superficială este acțiune asupra țesuturilor;
• în cazul senzației de tăiere puternice este necesară atenția la
postarea degetelor mânii propriu zise;
• senzația de tăiere nu este un semn al dozării corecte; ea permite
de a aprecia doar prezența zonelor țesutului celulo–adipos
subcutanat, reacției corespunzătoare a pacientului la masaj și
corectitudinii tehnicii masajului.
În caz de executare dură a tehnicii de masaj este posibilă
apariția hemoragiilor cutanate.

25.

• Dozarea masajului țesutului conjunctiv
• 1. La începutul tratamentului se fac ședințe zilnice. Rezultate sunt
positive după 4-5
• ședințe, mai ales în tulburările cronice. În caz de ameliorare a stării
pacientului masajul se face
• odată în săptămînă (regim de susținere). Cursul constă din 15-20
ședințe, în stări anghiospastice grave - 30 și mai multe. Repetarea
cursului este posibilă peste 2 sau 3 luni. Înainte de ședință (cu 2
ore) și după ședință (2 ore) pacientul nu trebuie să fumeze și bea
alcool. Interdicția alcoolului este în legătură că schimbările prezente
în tegumente și reacțiile corespunzătoare împiedică efectuarea
masajului. În cazul pacientului fumător cursul de masaj se va
prelungi.
• 2. Înaintea ședinței se apreciază prin palpare zonele țesutului
conjuctiv cu modificări reflectorice (denumite “zone diagnostice”),
care vor fi masate la finele ședinței.
• 3. Până la masaj pacientul va fi informat despre particularitățile
masajului țesutului conjuctiv și caracterul senzațiilor pe care le va
avea.
• 4. Durata ședinței de masaj – nu mai puțin de 30 min. Prima ședință
la care manevrele se execută lent, precaut, durează 50 – 60 min.

26.

5. De obicei, modificări în starea generală a organismului în timpul ședinței sau
imediat după ea
nu apar. Pacienți după masaj pot pleca la domiciliu, odihni și până la finele zilei nu
trebuie să
execute muncă grea. În caz de înrăutățire a stării generale sau acuze de oboseală în
timpul
masajului, pacientul va fi lăsat culcat și observat 2 ore când sunt posibile
manifestările maxime
ale reacției excitării sistemului parasimpatic. După părerea unor specialiști
intensitatea acestei
reacții poate fi micșorată prin administrare pacientului a oricărui produs glucidic.
6. În caz de apariție în timpul masajului a semnelor de excitare a compartimentului
simpatic al sistemului nervos vegetativ: frisoane, “piele de găină“ - ședința e socotită
nereușită, și analizând acțiunea sa, masorul va schimba metoda, pentru a obține o
veritabilă reacție parasimpatică (hiperemie a tegumentelor, senzație de căldură).
7. Masajul nu se execută nicicând în perioada acută a bolii, masajul nicicând nu se
începe cu masarea zonelor reflexogene a inimii. La finalul ședinței obligatoriu se
execută efleurajul porțiunii inferioare a toracelui și crestelor oaselor iliace.
8. Nu se recomandă asocierea masajului țesutului conjuctiv cu fizioproceduri, din
cauza
dereglărilor organice încorigibile care apar în cazul asocierilor. Gimnastica se va
indica numai
după masaj. În caz de necesitate a băilor ele se indică dimineața, iar masajul – după
masă.

27.

Principalele indicații:
-maladii ale sistemului nervos vegetativ, cât sistemice, atât și dereglatoare a
funcției viscerale ;
-maladiile sistemului nervos periferic (cu nevralgii) ;
-tulburări circulatorii periferice: picioare grele, crampe musculare, varice,
etc;
-boli cardio-respiratorii: astm bronșic, bronșite cronice, dureri precordiale,
migrenă etc.;
-boli ginecologice, menopauză;
-afecțiuni reumatice cronice, lumbago, etc.
. Contraindicații pentru folosirea masajului țesutului conjunctiv:
• maladii acute ale viscerelor și țesuturilor, care necesită intervenție
chirurgicală urgentă;
• boli infecțioase în faza acută și subacută;
•temperatura corpului mai mare de 37,7̊C;
•maladii psihice;
•tromboflebite;
•tumori;
•tuberculoză pulmonară, a oaselor etc.;
• patologii tegumentare în locul care trebuie supus masării.