Asepsia şi antisepsia

1. ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA

Asepsia şi antisepsia reprezintă elementele necesare şi neseparabile
ale procesului de dezinfecţie
Dezinfecţia = totalitatea mijloacelor fizice, chimice, biologice şi
farmacologice care urmăresc îndepărtarea, inactivarea sau
distrugerea germenilor patogeni din mediu
Dezinfectia
1. profilactică prevenirea izbucnirii şi răspândirii bolilor cu punct
de plecare cunoscut
2. curentă = la patul bolnavului pe toată perioada de spitalizare
3. terminală = tuturor obiectelor folosite de bolnav, mobilierului,
camerei

2.

ASEPSIA ( gr a= fără, sepsis= putrefacţie ) reprezintă ansamblul de
măsuri prin care se împiedică contactul dintre germeni şi plaga
operatorie sau accidentală. Deoarece se previne infecţia, asepsia
este o metodă profilactică
ANTISEPSIA ( gr anti= împotriva, sepsis= putrefacţie ) reprezintă
totalitatea mijloacelor prin care se urmăreşte distrugerea
germenilor prezenţi într-o plagă, pe tegumente sau în mediu. Ea
este o metodă curativă
ASEPSIA şi ANTISEPSIA se completează reciproc şi se folosesc simultan,
alcătuind împreună sterilizarea, care reprezintă forma cea mai completă
de dezinfecţie.

3. ISTORIC

Înainte de Hipocrate, cei care practicau medicina recomandau pentru
prevenirea infectării plăgilor, spălarea acestora cu apă caldă şi pansarea lor
cu bucăţi de pânză albă. Se utilizau diferite macerate din plante cu efect
antiseptic şi cicatrizant
În perioada lui Hipocrate , era recomandat spălarea plăgilor cu apă caldă şi
vin vechi iar echipa chirurgicală trebuia să se spele pe mâini înainte de
operaţie iar plăgile erau pansate cu pânză albă
În perioada evului mediu se descoperă noţiunea de infecţie şi a
fenomenului de contagiune de către Ambroise Par é. Un mare pas în
descoperirea şi folosirea metodelor de combatere a infecţiilor a fost făcut
prin inventarea microscopului de către Van Leeuwenhoek

4.

Lister ( 1827 – 1912 ) în Anglia este cel care utilizează primele metode
de antisepsie prin folosirea acidului carbolic în tratamentul plăgilor
Semmelweis este cel care introduce în clinica sa obligativitatea spîlîrii
mâinilor cu apă şi săpun şi apă clorurată înainte de a începe un act
chirurgical sau obstetrical
Louis Pasteur este considerat părintele asepsiei, fiind primul care
descoperă diverse familii de germeni şi demonstrează relaţia de
cauzalitate între aceştia şi apariţia diverselor boli
La noi în ţară V. Babeş contribuie la progresul bacteriologiei şi totodată al
asepsiei
Constantin Severeanu şi apoi Prof. T. Ionescu au fost primii chirurgi care
au aplicat metodele de antisepsie preconizate de Lister

5. ASEPSIA

Foloseşte un ansamblu de metode având ca scop lucrul în mediul steril
( de la decontaminarea mâinilor chirurgului, decontaminarea câmpului
operator, sterilizarea instrumentarului şi a inventarului moale, până la
aplicarea pansamentului steril pe plagă )
Toate aceste deziderate se realizează prin sterilizare
STERILIZAREA= ansamblul de metode prin care germenii se
distrug în totalitate, atât cei patogeni cât şi cei saprofiţi.

6. STERILIZAREA :

1.
MIJLOACE FIZICE
a) mecanice
b) căldura ( uscată şi umedă )
c) radiaţiile ( ultraviolete şi ionizante )
2.
MIJLOACE CHIMICE
a) formol
b) oxid de etilen
c) glutaraldehidă

7. 1. MIJLOACE FIZICE

a)
Mecanice
Utilizate în special pentru pregătirea instrumentarului, a rufăriei şi
a sticlăriei de laborator. Se foloseşte :
- spălarea cu apă şi săpun, detergenţi pentru instrumentar şi
mâinile chirurgului
- curăţirea mecanică pentru instrumentar la care se mai
foloseşte şi amoniac 2%

8.

b)
Căldura
Acţionează prin precipitarea proteinelor din membrana bacteriilor,
precipitare care apare după atingerea temperaturii de 50 ° C .
Rezistenţa la căldură a bacteriilor este diferită, cele bogate în apă fiind
mult mai sensibile decât cele liofilizate sau cele care conţin puţină apă
Căldura uscată
-Flambarea
-Încălzirea la roşu
-Fierul de călcat
-Pupinel ( Etuva cu aer cald )

9.

FLAMBAREA = procedeu vechi şi imperfect de sterilizare
Constă în trecerea prin flacără a instrumentelor metalice.
Astăzi este indicată numai în flambarea gurii eprubetelor şi
a gâtului fiolelor
ÎNCĂLZIREA LA ROŞU realizează o sterilizare rapidă şi relativ sigură, dar
strică instrumentele şi din această cauză se foloseşte
numai
pentru sterilizarea ansei bacteriologice
FIERUL DE CĂLCAT este utilizat în situaţii când nu avem alte mijloace de
sterilizare sau atunci când capacitatea acestora este
depăşită. Realizează o temperatură de 200-300 °C
asigurând în condiţii improvizate distrugerea germenilor de
pe ţesături. Se foloseşte la sterilizarea lenjeriei nounăscuţilor sau materialelor pentru pansarea unor plăgi

10.

PUPINELUL = Aparatul folosit la sterilizarea cu aer cald. Este o metodă
larg utilizată atât în spital cât şi în unităţi fără paturi.
Este alcătuit din :
Carcasă= o cutie de formă paralelipipedică cu pereţi dubli, între care
circulă aerul cald. În interiorul cutiei există rafturi unde se aşează
obiectele.
Sistemul de ventilaţie= un ventilator care uniformizează temperatura
aerului favorizând circulaţia continuă
Sistemul de măsurare al temperaturii= un termometru cu mercur al
cărui rezervor este plasat în interior iar scala gradată în exterior
Sursa de căldură= rezistenţă electrică
Sistem de reglare şi control
La Pupinel putem steriliza:
-instrumentar chirurgical metalic
-obiecte din sticlă
-obiecte din ceramică

11. Căldură umedă

-Fierbere
-Autoclavul (vapori sub presiune )
FIERBEREA= Prima metodă de sterilizare utilizată. Astăzi se utilizează
doar
în mod excepţional. Deoarece apa nu depăşea
100°C, o
parte din bacterii şi virusuri nu erau
distruse.
Se sterilizau: seringi, tuburi de cauciuc, instrumentar
chirurgical. Din momentul în care apa începea să fiarbă se
cronometrează 30-40 minute timp în care sterilizarea se
consideră terminată

12.

AUTOCLAVUL= Aparatul utilizat pentru sterilizarea cu vapori de apă sub
presiune. Este metoda cea mai utilizată astăzi pentru sterilizarea unor
materiale şi a instrumentelor chirurgicale. Practic peste 120 °C sunt
distruşi toţi germenii, inclusiv bacteriile sporulate şi virusurile.
Autoclavul este alcătuit din:
- un cazan cu peraţi dubli, cazanul interior fiind în comunicare cu spaţiul
dintre cei 2 pereţi
- Capacul
- Manometru
- Robinet pentru reglarea presiunii
- Supapă de siguranţă
- Sursa de căldură ( arzător cu gaze sau rezistenţă electrică )

13.

Blocurile operatorii pot fi dotate cu propriul nucleu de sterilizare, unde
sunt sterilizate instrumentele şi materialele numai pentru necesităţile
blocului operator.
La autoclav se pot steriliza:
-inventarul moale
-seringi
-tuburile de dren
-mănuşi de cauciuc
-sonde de diverse tipuri
-instrumentar pentru chirurgia clasică şi laparoscopică
Controlul sterilizării se poate face prin mijloace fizice (termometru),
chimice ( modificări de culoare a unor substanţe la anumite
temperaturi), biologice ( bacili distruşi la anumite temperaturi ).

14. c) Radiaţiile

RAZELE ULTRAVIOLETE
Acţionează direct asupra microorganismelor, realizând coagularea
proteinelor citoplasmatice, acţionând inclusiv asupra germenilor
anaerobi şi a virusurilor. Sursele sunt lămpile cu vapori de mercur
sau cadmiu.

15. RADIAŢII IONIZANTE

Cel mai utilizat tip de radiaţie ionizantă pentru obţinerea sterilizării este
radiaţia gamma (γ); distrugerea microbilor se realizează pe capacitatea
de ionizare şi excitare a atomilor materiei cu care radiaţia vine în contact
Formele vegetative sunt mai sensibile decât formele sporulate iar
rezistenţa virusurilor se apropie de cea a sporilor.
Avantajele constau în puterea mare de penetrabilitate, putând penetra
inclusiv foliile de plastic sau hârtie în care sunt învelite materialele de
sterilizat.
Se pot steriliza sonde de cauciuc, mănuşi chirurgicale, câmpuri operatorii,
instrumente chirurgicale, seringi de plastic, materiale de sutură
ULTRASUNETE
Acţionează asupra bacteriilor pe care le fărâmiţează prin ruperea membranei
şi liză celulară. Datorită costurilor are o utilizare limitată.

16. 2. MIJLOACE CHIMICE

a)
Oxidul de etilen
Este un gaz cu mare putere de penetrabilitate. Poate penetra
prin: mase plastice, cauciuc, lemn, hârtie, textile. Sterilizarea
se face cu un aparat special cu funcţionare automată,
asigurând temperatura în etuvă de 40°C.
b)
Aldehidele
Cea mai folosită este glutaraldehida. Are acţiune bactericidă,
fungicidă, viricidă. Realizează dezinfecţii chir şi în prezenţa
unor substanţe organice cum ar fi: sânge, plasmă, urină .
Se pot steriliza instrumente pentru chirurgia laparoscopică şi
materiale din plastic.
c)
Formolul
Se utilizează foarte puţin odată cu introducerea
glutaraldehidei. Astăzi se mai foloseşte doar la dezinfecţia
încăperilor.

17. ANTISEPSIA

ANTISEPTICELE= Substanţe care distrug microorganismele, dar nu sunt
toxice pentru organismul viu, ele fiind utilizate în aplicaţii
pentru tegumente şi mucoase şi pentru spălarea plăgilor
DEZINFECTANTELE= Substanţe bactericide mai puternice, iritante pentru
organismul viu, din această cauză fiind utilizate pentru
distrugerea germenilor de pe obiecte, suprafeţe, produse
septice.
Pentru a putea fi utilizate ca antiseptice, substanţele chimice trebuie :
Să aibă capacitate bactericidă
Să fie lipsite de miros neplăcut
Să aibă proprietăţi antiseptice în orice mediu
Să fie uşor solubile în apă şi să dea amestecuri stabile
Să nu acţioneze asupra ţesuturilor
Să fie ieftine şi uşor transportabile

18. MECANISMELE DE ACŢIUNE

În acţiunea agenţilor chimici asupra bacteriilor trebuie luaţi în
considerare o serie de factori:
-
Factori care ţin de substanţa chimică (concentraţia, solubilitatea, etc. )
-
Factori care ţin de germenele microbian (numărul, specia, etc. )
-
Factori care ţin de mediu ( temperatura, pH, etc. )
Principalele mecanisme de acţiune sunt:
a)
Denaturarea proteinelor- substanţele alterează profund protoplasma prin
precipitarea proteinelor, suprimând activitatea metabolică
b)
Blocarea enzimelor celulare- Substanţele blochează grupările proteice
chimic active ale enzimelor ducând la blocarea funcţiei
c)
Acţiune tensioactivă- Substanţele solubilizează lipidele din membrana
celulară, provocând dezorganizarea funcţiei de membrană.

19. PRINCIPALELE GRUPE DE ANTISEPTICE

1. Substanţe pe bază de iod . Acţionează asupra fungilor şi bacteriilor,
inclusiv formele sporulate. Pentru majoritatea sunt bactericide. Iodul
pătrunde în anfractuozităţile tegumentelor şi în porii glandelor, distrugând
germenii din glomerulul acestora. Există în diverse combinaţii:
- Tinctura de iod Soluţie alcoolică 2%+ iodură de sodiu 2%, folosită
curent pentru tegumente
- Soluţie lugol
Alcătuită din iod 5% şi iodură de potasiu 10%
dizolvate în apă, cu slabă activitate antiseptică
- Iodoforii
Combinaţii ale iodului cu detergenţi,
polivinilpirolidonă, realizând substanţe active în timp,
cu activitate antiseptică puternică, în soluţii slabe
putând fi utilizate şi la spălarea plăgilor. Cel mai
cunoscut produs este Betadina.

20.

2. Alcoolii Alcoolul etilic este unul din cele mai folosite antiseptice pentru
tegumente. Concentraţia optimă este de 70-100% . Este
bactericid dar nu omoară sporii. Proteinele îl inactivează.
3. Substanţe pe bază de clor Elementul activ al acestor substanţe este clorul.
Acesta este pus în libertate sub formă de clor activ şi îşi exercită
acţiunea bactericidă.
- Hipocloritul de sodiu Este o soluţie apoasă de clor tamponată cu
bicarbonat de calciu; produce dizolvarea ţesuturilor necrozate şi
dezodorizează plăgile. Precauţie în plăgile sângerânde deoarece
dizolvă cheagurile
- Cloramina B Sub formă de pulbere sau comprimate de 500 mg. Are
acţiune bactericidă în special asupra bacililor gram-negativi şi BK. Se
pot folosi soluţii 0,2-2 %
- Clorhexidina Compus al clorului cu acidul acetic. Are o bună toleranţă
locală. Soluţia 0,05% se utilizează pentru plăgile şi suprafeţele arse.

21.

4. Substanţe care degajă oxigen. Oxigenul acţionează în special asupra
germenilor anaerobi. Se utilizează în tratamentul plăgilor infectate cu
anaerobi sau delabrante. Cele mai utilizate sunt:
- Apa oxigenată Soluţie apoasă 3% peroxid de hidrogen. Are acţiune
bactericidă dar şi mecanică datorită efervescenţei produsă în ţesuturi.
De asemenea are şi acţiune uşor hemostatică.
- Acidul boric Sub formă de soluţii 2-3 % pentru spălarea plăgilor
- Permanganatul de potasiu Se utilizează sub formă de soluţii 1-3 %0
pentru spălături vaginale, uretrale şi spălarea plăgilor
5. Mercurul Se foloseşte sub forma sărurilor de mercur, care au în special
acţiune bacteriostatică. Cele mai folosite sunt:
- Mercurocromul cu acţiune puternic bactericidă în special asupra
stafilococului. Se folosesc soluţii apoase şi hidro alcoolice 2-4%
- Fenosept este o soluţie apoasa de borat fenil mercuric 0,2%. Are
acţiune bacteriostatică şi fungistatică.

22.

6. Coloranţii Sunt bazici şi acizi. Cei acizi sunt mai puţin eficienţi. Acţiunea
antibacteriană este echivalentă cu mecanismul coloraţiei, formându-se
săruri cu protoplasma celulară.
7. Detergenţii Posedă înalte calităţi bactericide şi bacteriostatice. Aceştia
emulsionează grăsimile şi uleiurile, dezorganizează membrana,
inactivează enzimele, etc. Cei mai utilizaţi sunt:
- Bromocetul Soluţie hidroalcoolică de bromură de cetilpirinum 0,1%
utilizată în plăgi
- TEGO 103G Soluţie 0,1 % utilizată pentru dezinfecţia lenjeriei şi a
tegumentelor
- Deconex Produşi cu acţiune puternică inclusiv asupra HIV şi VHB
- Surfanios Soluţie 2%
- Hexanios Soluţie diluată 0,5%

23. PREGĂTIREA CHIRURGULUI PENTRU OPERAŢIE

,
Înaintea oricărui act operator chirurgul:
- nu pansează plăgi septice
- nu efectuează TR sau TV
Mâna trebuie să fie îngrijită, să aibă unghiile tăiate scurt şi să nu aibă plăgi.
La blocul operator, în compartimentul de filtru, chirurgul îşi schimbă
echipamentul cu unul steril şi cu încălţăminte ce va fi utilizată numai în
blocul operator.

24.

Antiseptizarea mâinilor chirurgului se face prin spălare cu apă sterilă,
săpun şi lufe timp de 15 minute. În ultimii ani, odată cu perfecţionarea
antisepticelor, acestea au început să fie din ce în ce mai utilizate, având
avantajul de a asigura o bună sterilizare a tegumentelor într+un timp
foarte scurt ( 1-2 minute ).

25. PREGĂTIREA CÂMPULUI OPERATOR

Locul unde se va efectua viitoarea incizie va fi ras şi pregătit mecanic printro baie generală în preziua operaţiei
Bolnavul va fi îmbrăcat într-un halat steril. În sală tegumentul se va
antiseptiza apoi peste regiunea viitoarei incizii se aplică un câmp ce conţine
în centru o fereastră acoperită cu o folie de plastic transparentă, folie ce
aderă la tegumente.