Populaţia reprezintă avuţia

1. MOTO – uri: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.” „Există frunze care nu cad oricât de puternic ar fi vântul; există clipe, oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.” Lucian Blaga

2.

Vechii locuitori ai comunei
Pornind de la ideea conform
căreia omul este scopul şi
raţiunea oricărei activităţi sociale
şi că populaţia reprezintă avuţia
supremă a fiecărei ţări, alături de
problematica specifică acestui
capitol, vom încerca o sinteză a
acelor laturi sau relaţii, care se
intercondiţionează în dezvoltarea
economică şi evoluţia demografică
a populaţiei comunei.
Raportul dintre populaţie şi
economie preocupă astăzi, în mod
deosebit, toate statele, înscriinduse ca o problemă complexă şi
cardinală a lumii contemporane.
Interdependenţa dintre
fenomenele demografice şi
economie fac obiectul a
numeroase discuţii pe plan
mondial, cu studiul acestor
probleme ocupându-se organisme
ale O.N.U., instituţii
guvernamentale şi
neguvernamentale, organe
politice şi oameni de ştiinţă din
cele mai variate domenii ale
activităţii umane.
Continuitatea de locuire pe teritoriul
comunei, încă din cele mai vechi timpuri, este
susţinută de faptul că, în punctele
arheologice se găsesc urme ale culturii
materiale reprezentative pentru majoritatea
epocilor istorice. Pe acest teritoriu au existat
microzone pe râul Prut şi pâraiele Volovăţ şi
Ghireni, în care condiţiile naturale de viaţă au
permis locuirea omului. Studiul uneltelor
descoperite la Vulpărie, Stanişte, Gârla Mare,
Hârtop, Bodron, Ciritei etc, atestă că ele
aparţin paleoliticului iar materialul litic
descoperit în câteva aşezări de la Ghireni şi
Coţuşca, atestă că aparţin ansamblului
cultural tradeneoazianului nord – nord-est
pontic.
Izvoare scrise, cu referiri la localităţile
componente le găsim în documentele
medievale, unde sunt menţionate o parte din
aşezări care în decursul secolelor au
constituit obiecte de cumpărări, vânzări,
litigii, confirmări de proprietate, danii etc.
Este greu de apreciat câte persoane trăiau în
vetrele de locuire aparţinând paleoliticului,
descoperite pe teritoriul comunei sau chiar în
satele pentru care există documente privind
atestarea lor, din secolele XIV - XVIII.
Numărul de locuitori ce aparţineau unui sat
era un criteriu de mare importanţă pentru
stăpânul feudal. În toate documentele
cancelariilor domneşti, aşezările umane
ocupau primul loc în actele de consfinţire a
unor cumpărări, vânzări, litigii, danii ori
confirmări de proprietate

3. Oameni, familii. Originea unor drumuri de familii

Primele informaţii despre populaţia unor localităţi din comunele
Coţuşca şi Crasnaleuca datează din anii 1772–1774. La 20
noiembrie 1772, A.V.Rimski-Korsacov a început să primească
materialele primului recensământ, iar ultimul tabel a fost primit în
luna mai, 1773.
Structura populaţiei din secolele XV – XVII nu poate fi stabilită cu
exactitate, deoarece izvoarele scrise, inclusiv materialele
recensămintelor amintite, nu indică suprafaţa pământurilor, care
aparţineau diferitelor categorii de proprietari. Nominalizarea
datelor din recensămintele amintite, pentru satele Coţuşca şi
Crasnaleuca, ne permite să identificăm nume de oameni, familii,
precum şi originea unor drumuri de familii.
În satul Coţuşca se mai regăsesc nume de familii de acum
200 de ani, cum ar fi, Ochişor, Cirimpei, Chetrean ,Lungu
şi Lupu.

4.

În satul Crasnaleuca, deşi mult mare ca număr de locuitori, au
mai rămas puţine nume de familii, de acum 200 de ani. Aici
întâlnim familiile Caldare, Zosin, Chihaia, Grigoraş şi Durne.
Ghireni. Din cele 38 de nume de familii existente la 1864, puţine
se mai regăsesc: Iacob (a Iacoboae), Vieru, Onofrei,
Tamazlâcariu, Grădinaru, Cheptiş, Ciobanu şi Rusu. Dintre numele
de familii dispărute prin emigrari, ori pe cale naturală se numără:
Rădeanu, Butnaru, Leică, a Tănăsoaie, Huială, Perinoc, Turcu,
Moscolin, Lohan, Pasarelu, Malomgă, Sârbu, Lavric, Jitariu şi
Ghiţescu. Credem că, după decesul lui Ion Tăutu, o parte dintre
familii au plecat pe alte moşii ale defunctului, sau la alţi
proprietari.
Cotu Miculinţi. Alături de primele două sate vechi prezentate,
satul şi-a păstrat majoritatea numelor de familie existente la 1864.
Cele mai numeroase sunt familiile Ciobanu,Iacobuţă , Gătej , alături
de alte nume de familie mai puţin numeroase ( Câşlaru, Fecioru,
Scutaru, Cucoş, Faraon etc.), dar în continuă scădere ca număr,
determinat de fenomenul de emigrare, şi a altor cauze ce conduc la
scăderea populaţiei. Nu se mai regăsesc în prezent familiile: Lionti,
Grădinaru, Curcudel, Ţigănaş, Jitariu, Huţanu, Ghiorghiu şi altele.

5.

Nichiteni. Dintre cele opt nume de familie existente la
1864 se mai regăsesc şi azi cele cu numele de Fluieraru şi
Foceac.
Nicolae Bălcescu. Acest sat a fost înfiinţat din „colonişti”,
cetăţeni proveniţi în cea mai mare parte din satele comunei
Păltiniş. La împroprietărirea din anul 1922 a fost lotizată
vatra de sat pentru 128 gospodării. Prima casă construită
în sat a fost a lui Racu Toader.
Satul a fost puternic dezafectat şi urmează un curs firesc
ce-l duce la dispariţie. Nu au mai rămas în sat decât 5
gospodării: Vacariu, Melinceanu, Huţanu, Harabulă şi
Frunzuc.
Puţureni. Deşi pe moşia Puţureni au fost împroprietăriţi
un număr de 26 ţărani, dintre familiile existente atunci au
mai rămas cele cu numele de Hriţcu, Morţun, Holoc,
Şmahon, Horodincă, Codină şi Chelaru.

6.

Avram Iancu. Din anul
1965 satul trece de la
comuna Avrămeni la
comuna Coţuşca, unde
este şi în prezent.
Satul a fost înfiinţat în
jurul anului 1900 pe
moşia lui Gheorghe
Morţun cu lucrători
veniţi din satele
Herbova, Mogoşeşti,
Tureatca, Hreaţca etc,
stabilindu-se în locuinţe
oferite de proprietar.
Mihail Kogălniceanu. În
partea de sud-vest a moşiei
Nichiteni, la circa 2 km, au
fost împroprietăriţi un număr
de 116 cetăţeni din satele
Păltiniş, Griviţa, Conceşti şi
Teioasa. Lucrările de
împroprietărire au fost
definitivate în anul 1928.
Printre cei împroprietăriţi care
s-au stabilit definitiv în sat se
numără familiile cu numele:
Crâşmaru, Asandului, Burlacu,
Cotruţă, Sănduleanu,
Ciobanu, Ilcu, Apreutesei,
Barbacaru, Onu, Anichitoaie,
Botezatu, Gherasim, Huţu,
Coţovanu, Pietraru, Bortilă,
Bulboană, Rusu, Mangoş,
Caba, Balahura, Melnicu,
Aiacoboaie şi Pricop.

7. Evoluţia populaţiei comunei până la ultimul recensământ

După anul 1899 s-a înregistrat o evoluţie pozitivă
a populaţiei satelor până la recensământul din
anul 1966. Satul Coţuşca a fost înregistrat cu cea
mai mare populaţie, urmat de satele Crasnaleuca,
Puţureni, Ghireni, Cotu Miculinţi şi Nichiteni. După
anul 1966 are loc o puternică scădere a
populaţiei, schimbând ierarhia satelor după
numărul locuitorilor. În anul 2002 se menţine pe
primul loc satul Coţuşca urmat de satele Ghireni,
Crasnaleuca, Nichiteni şi Puţureni. Aceasta ne
arată care au fost satele cele mai afectate de
fenomenul de migraţie.