Funcţiile management ului calităţii managementul calității (tema 6)

1.

Funcţiile
management
ului calităţii
Managementul calității

2.

introducere
Managementul calităţii integrează şi adaptează
specificului său funcţiile generale ale managementului,
identificate şi formulate pentru prima dată de Henry
Fayol, şi anume: previziunea, organizarea, antrenarea,
coordonarea, comanda şi controlul. Aceste funcţii
generale şi-au păstrat în timp valabilitatea, chiar dacă
pe parcurs, diverşi specialişti au partajat procesul de
management în mod diferit.
Funcţiile managementului calităţii au acelaşi
fundament şi raţionament ca şi în cazul
managementului general, cu deosebirea că aduc în
plus elemente specifice unui sistem de management al
calităţii.

3.

Planificarea calităţii
Planificarea calităţii reprezintă
cel mai important atribut al
managementului calităţii, prin
care se realizează prefigurarea
dezvoltării viitoare a
organizaţiei din punct de
vedere calitativ (începând cu
proiectarea Sistemului de
management al calităţii şi
continuând cu politica în
domeniul calităţii, obiectivele
calităţii, strategii de realizare a
obiectivelor, planificarea
proiectării şi dezvoltării,
planificarea realizării
produselor etc.)
Scopul planificării:
- reducerea incertitudinii
şi a riscului în activitatea
desfăşurată, prin faptul
că anticipează
schimbarea;
- prin planificare se evită
suprapunerea unor
activităţi, cu efecte
negative asupra
eficienţei economice;
- permite mai buna
coordonare a eforturilor
în cadrul firmei în ceeea
ce priveşte
funcţionalitatea SMC.

4.

Organizarea activităţilor
referitoare la calitate
Organizarea activităţilor referitoare la calitate
constă în stabilirea cadrului corespunzător de
desfăşurare a activităţilor în cadrul Sistemului de
management al calităţii. În funcţie de mărimea
firmei şi complexitatea proceselor sale, activităţile
referitoare la calitate pot fi grupate pe
compartimente, posturi, formaţii. Tot prin
intermediul funcţiei de organizare se realizează
delimitarea responsabilităţilor referitoare la
calitate, precizarea ncesarului de resurse
materiale, financiare, umane precum şi
combinarea şi folosirea acestor resurse pe criterii
economice.

5.

Organizarea activității
Indiferent de mărimea organizaţiei, conducerea de
vârf a acesteia trebuie să desemneze un
„Reprezentant al Managementului Calităţii” (RMC).
Rolul acestuia este de a coordona activităţile
referitoare la calitate asigurându-se de buna
funcţionalitate a SMC. Pe lângă RMC în funcţie de
mărimea organizaţiei, se mai pot înfiinţa şi alte posturi
şi departamente: un departament calitate, un
departament de auditori interni pentru calitate (sau
cel puţin două posturi de auditori), compartiment
sau funcţie cu responsabilităţi CTC (Control tehnic de
calitate), Comisii de calitate, cerc al calităţii,
laboratoare etc.

6.

în domeniul calităţii, funcţia de organizare
presupune respectarea unor principii
- principiul conducerii colective, concretizat prin crearea unor organisme colective
de conducere (ex: departament calitate) în vederea luării deciziilor majore;
- principiul legăturilor ierarhice, sau al unităţii de conducere, care presupune ca
fiecare subordonat să aibă un singur şef, evitându-se astfel diluarea responsabilităţii;
- principiul numărului nivelurilor ierarhice şi a numărului de subordonaţi, care
impune stabilirea unui număr optim de niveluri ierarhice, fiecare nivel având un
număr bine stabilit de subordonaţi, în funcţie de natura şi frecvenţa deciziilor
adoptate, precum şi de dispersia teritorială a producţiei;
- principiul flexibilităţii prin care se realizează adaptarea structurilor
organizatorice referitoare la calitate la modificările economice şi organizatorice care
apar;
- principiul economiei de informaţii care impune ca volumul de informaţii de la
un nivel ierarhic la altul să se reducă la strictul necesar, iar circulaţia informaţiilor să fie
bine definită;
- principiul diviziunii raţionale care impune gruparea activităţilor pe criterii de
realizare în condiţii de eficienţă;
- principiul eficienţei structurilor organizatorice;
- principiul individualităţii funcţiilor şi al interdependenţei minime, care stabileşte
pentru fiecare persoană implicată sarcini, responsabilităţi şi nivele de autoritate
precise.

7.

Funcţia de antrenarea
Cuprinde ansamblul proceselor prin care personalul firmei
este influenţat, determinat să contribuie la realizarea
obiectivelor privind calitatea.
Elementul principal care asigură eficienţa acestei funcţii este
motivarea, care constă în corelarea necesităţilor şi intereselor
personalului cu realizarea obiectivelor atribuite.
În funcţie de modul de condiţionare a satisfacţiei
personalului de rezultatele obţinute, motivarea poate fi
pozitivă sau negativă.
Motivarea pozitivă se bazează pe amplificarea
satisfacţiilor personalului ca urmare a realizării sarcinilor
atribuite, în condiţiile în care nivelul atribuţiilor obligatorii
este accesibil majorităţii executanţilor.
Motivarea negativă se bazează pe ameninţarea
personalului cu reducerea satisfacţiilor dacă nu realizează
obiectivele şi sarcinile repartizate.

8.

Coordonarea în managementul
calităţii
Coordonarea are în vedere armonizarea şi sincronizarea tuturor activităţilor
din cadrul compartimentelor firmei, precum şi corelarea activităţii
managerilor situaţi pe diferite nivele ierarhice, inclusiv corelarea cu
activitatea executanţilor, astfel încât să fie asigurate toate mijloacele
necesare, inclusiv dirijarea resurselor pentru a fi disponibile la termenul,
cantitatea şi calitatea stabilite, în scopul atingerii în condiţii de siguranţă a
obiectivelor referitoare la calitate.
Prin coordonare trebuie îmbinate eforturile tuturor în combinaţia cea mai
eficientă, încurajându-se în acelaşi timp gândirea independentă şi iniţiativa,
urmărindu-se soluţionarea conflictelor apărute între salariaţi în procesul
muncii şi asigurându-se echilibrul intern al organizaţiei.
Necesitatea procesului de coordonare, rezultă în principal din:
- dinamismul firmelor şi al mediului economic, adesea imposibil de reflectat
în totalitate în procesul de planificare şi în sistemul organizatoric;
- complexitatea şi diversitatea relaţiilor cu personalul din subsistemele firmei,
reclamând un “feed-back” operativ permanent, de natură să asigure
corelarea adecvată a deciziilor şi activităţilor acestora.

9.

Funcţia de comandă în managementul calităţii
Comanda, reprezintă totodată şi dreptul managerului de a da
dispoziţii care devin obligatorii pentru subordonaţi, în virtutea
autorităţii cu care este investit, având ulterior posibilitatea ca,
prin intermediul controlului, să verifice modalitatea de
executare a dispoziţiilor date.
Funcţia de comandă reuneşte activităţile manageriale
îndreptate spre transmiterea şi transformarea deciziilor în
acţiuni / activităţi, precizând totodată sarcinile ce revin
executanţilor, termenele şi modalităţile concrete de
executare a lor.
Comanda se concretizează prin formularea de ordine, care
pot fi scrise sau verbale. Principalele avantaje ale ordinului
scris se referă la faptul că nu poate fi contestat sau
interpretat şi vizează dispoziţii cu implicaţii majore privind
acţiunile subordonaţilor. Ordinele verbale au avantajul că
sunt operative şi permit concomitent cu transmiterea şi
prezentarea unor explicaţii suplimentare.
Indiferent de natura lor, ordinele trebuie să fie complete,
clare şi executabile la termenele şi în condiţiile stabilite.

10.

Controlul şi evaluarea calităţii
Funcţia de control-evaluare constă în ansamblul
proceselor prin care performanţele calitative ale firmei sunt
măsurate şi comparate cu obiectivele derivate din politica
organizaţiei pentru calitate precum şi cu prevederile
standardelor fixate ca referenţiale, în vederea eliminării
deficienţelor constatate şi integrării abaterilor pozitive.
Această funcţie răspunde la întrebarea "cu ce rezultate s-a
încheiat munca depusă?"
Procesele de evaluare-control implică 4 faze:
- măsurarea realizărilor;
- compararea realizărilor cu obiectivele şi standardele,
evidenţiind abaterile produse;
- determinarea cauzelor care au generat abaterile
constatate;
- efectuarea corecţiilor şi acţiunilor corective care se
impun.

11.

Funcţia de îmbunătăţire
continuă a calităţii
Standardele ISO 9000 pun accent pe îmbunătăţirea calităţii,
recomandând implementarea de sisteme ale calităţii care să
favorizeze îmbunătăţirea continuă. În acest scop, conducerea
poate lua în considerare următoarele elemente:
- încurajarea şi menţinerea unui stil de management favorabil
îmbunătăţirii;
- promovarea valorilor, atitudinilor şi comportamentelor care
favorizează îmbunătăţirea;
- stabilirea unor obiective clare privind îmbunătăţirea calităţii;
- asigurarea unei comunicări reale şi a muncii în echipă;
- recunoaşterea succeselor şi realizărilor;
- formarea şi educarea în spiritul îmbunătăţirii.

12.

concluzie
Practic, îmbunătăţirea trebuie să se
regăsească la nivelul fiecărui proces din
firmă. Conform ciclului lui Deming, fiecare
proces se planifică, se execută, se verifică
pentru a constata conformitatea cu
planificarea şi în final se acţionează pentru
îmbunătăţirea proceslului, ciclul reluându-se
continuu.

13.

Mulțumesc pentru atenție