Похожие презентации:
Hepatite virale acute la copii
1.
Hepatite virale acute la copiiAutor: Buga Ana
Grupa M1929
Coordanator: Alexeev
Tatiana
2.
Introducere• Definiție: Hepatitele virale acute sunt
inflamații ale ficatului cauzate de infecția cu
virusuri hepatotrope (HAV, HBV, HCV, HDV,
HEV), având o evoluție acută și potențial
severă la copii.
2
3.
Clasificarea hepatitelor viraleDupă etiologie:
• Hepatita A (HAV)
• Hepatita B (HBV)
• Hepatita C (HCV)
• Hepatita D (HDV)
• Hepatita E (HEV)
• Hepatita G (HVG)
După forma clinică:
Tipică:
Icterică
Cu sindrom de colestază
Atipică:
Anicterică
Frustă
Subclinică
Inaparentă
3
4.
Clasificarea hepatitelor viraleDupă severitate:
• Ușoară
• Moderată
• Severă
• Foarte severă (fulminantă)
După evoluție:
• Acută (până la 3 luni)
• Trenantă (4-6 luni)
• Cronică (peste 6 luni)
4
5.
Mecanisme de transmitere alehepatitelor virale
Fecal-oral:
Hepatita A (HAV)
Hepatita E (HEV)
Transmitere prin consumul de apă sau alimente contaminate și prin
igienă precară.
Parenteral:
Hepatita B (HBV)
Hepatita C (HCV)
Hepatita D (HDV)
5
6.
Mecanisme de transmitere alehepatitelor virale
Transmitere prin contact cu sânge infectat, utilizarea de ace nesterile
sau transfuzii sanguine.
Verticală (de la mamă la copil):
HBV, HCV, HDV
Transmitere în timpul nașterii sau alăptării.
Contact direct:
HBV, HCV
Transmitere prin contact apropiat cu o persoană infectată, în special în
condiții de igienă precară.
6
7.
Patogenia hepatitei virale AEtapele infecției și afectarea hepatică
• Intrarea virusului în organism
• HAV pătrunde pe cale digestivă și ajunge în ficat prin vena
portă, unde începe replicarea.
Leziuni hepatocelulare
• Virusul se replică în hepatocite, provocând citoliză și inflamație
hepatică.
Răspuns imun și vindecare
• Organismul formează anticorpi IgM și IgG, elimină virusul și
inițiază regenerarea hepatică.
7
8.
Manifestări clinice ale hepatitei virale A lacopii
Simptomele principale în fazele bolii
• Perioada preicterică
• Debut pseudogripal cu febră 38–39°C,
astenie, greață, dureri abdominale și inapetență.
Perioada icterică
• Apare icterul tegumentar și sclerotic,
hepatomegalie, urini hipercrome, scaune decolorate.
Perioada de convalescență
• Starea generală se îmbunătățește, dar pot persista hepatomegalie și
modificări enzimatice ușoare.
8
9.
Diagnostic paraclinic în hepatita virală AInstrumente cheie pentru confirmarea infecției
• Transaminaze crescute
• Valori crescute de ALT și AST indică citoliza hepatică activă.
Markerii serologici
• Detectarea anti-HAV IgM în faza acută și IgG în faza de
convalescență confirmă diagnosticul.
Test PCR HAV
• Detectează ARN-ul viral în sânge, util în faza precoce a bolii.
9
10.
Diagnostic diferențial în hepatita virală la copiiConfuzii clinice frecvente în fazele bolii
Perioada preicterică
• Diferențiere de viroze, apendicită, toxiinfecții, helmintiaze.
Perioada icterică
• Se poate confunda cu mononucleoza infecțioasă, hepatită
toxică, boli hemolitice.
10
11.
TratamentTratament specific pentru hepatita A NU există, deoarece este o infecție
autolimitantă, dar se aplică tratament simptomatic și suportiv:
Principii terapeutice:
• Odihnă la pat în faza acută, mai ales în formele moderate și severe.
• Dieta hepatică: bogată în proteine, hipolipidică, mese frecvente și ușoare.
• Hidratare corectă: orală sau perfuzabilă în cazuri cu vărsături persistente.
• Antitermice: Paracetamol în doză controlată (NU aspirină).
• Hepatoprotectoare: pot fi utilizate, dar eficiența lor este discutabilă în
formele ușoare.
• Evitarea hepatotoxinelor: inclusiv medicamente inutile.
• Spitalizare: indicată în forme severe sau colestatice, și pentru monitorizare
la copii mici.
Nu se administrează antivirale.
11
12.
Hepatita B patogenie• Virusul hepatitic B (HBV) este un
virus ADN din familia Hepadnaviridae.
• Pătrunde în organism pe cale
parenterală sau verticală.
• Se replică în hepatocite,
integrându-se în genomul acestora.
• Sistemul imun atacă celulele infectate, determinând citoliză și
inflamație hepatică.
• În infecțiile neonatale, sistemul imun nu reacționează eficient →
cronicizare frecventă.
12
13.
Manifestări clinice HBVPerioada de incubație: 45–180 zile (medie: 90 zile)
1. Formă acută simptomatică (mai rară la copii)
• Debut pseudogripal: febră, oboseală, greață, dureri abdominale
• Icter (icter scleral, tegumentar)
• Hepatomegalie
• Urini hipercrome, scaune acolice
2. Formă anicterică (mai frecventă)
• Astenie, inapetență, disconfort abdominal
3. Cronicizare (în >90% din infecțiile perinatale)
• Adesea asimptomatică inițial → evoluție lentă spre hepatită cronică activă,
ciroză
13
14.
Diagnostic paraclinic HBVTransaminaze crescute (ALT, AST)
Bilirubină: uneori crescută
Markerii serologici:
HBsAg: antigen de suprafață – marker de infecție actuală
Anti-HBc IgM: infecție acută
HBeAg: activitate virală ridicată
PCR ADN-HBV: cuantifică viremia
Ecografie abdominală: pentru evaluarea structurii hepatice
14
15.
Diagnostic diferențial HBV• Alte hepatite virale (A, C, D, E, G)
• Hepatită autoimună
• Hepatită toxică/medicamentoasă
• Boala Wilson
• Mononucleoza infecțioasă
• Sindromul febril + icter (leptospiroză, febra
tifoidă)
15
16.
Tratament HBVFormă acută:
• Tratament suportiv (la fel ca HAV)
• Monitorizare clinică și paraclinică
Formă cronică:
• Tratament antiviral (indicat în funcție de vârstă, viremie, transaminaze):
• Interferon alfa (copii >2 ani)
• Analogi nucleozidici: Entecavir, Tenofovir (adolescenți și cazuri cu viremie
persistentă)
Prevenție:
• Vaccinare HBV (din primele 24 ore de viață)
• HBIG (imunoglobulină) + vaccin la nou-născuții din mame HBsAg pozitive
16
17.
HEPATITA C patogenie• Virusul hepatitic C (HCV) este un
virus ARN din familia Flaviviridae.
• Transmiterea la copil se face în
special vertical (de la mamă la făt)
sau rar prin transfuzii sau
instrumentar contaminat.
• Virusul are capacitate crescută de evaziune imună.
• Se replică în hepatocite → inflamație cronică → hepatită cronică
în >50% din cazuri.
• Nu determină integrări genomice ca HBV, dar induce stres
oxidativ și fibroză progresivă.
17
18.
Manifestări clinice HCVIncubație: 2–24 săptămâni (medie: 6–9 săptămâni)
Frecvent asimptomatică în copilărie
Când apar simptome:
Astenie, greață, inapetență
Hepatomegalie discretă
Icter (rar)
Creștere ușoară ALT
Evoluție frecvent cronică (>50–70%)
În timp poate apărea:
Hepatită cronică
Fibroză
Ciroză (în 5–20% după decenii)
Hepatocarcinom (extrem de rar în copilărie)
18
19.
Diagnostic paraclinic HCV• Transaminaze: pot fi normale sau ușor crescute
• Anticorpi anti-HCV (ELISA): după 18 luni de viață (mama
transmite anticorpi)
• ARN-HCV (PCR): diagnostic precoce (<12 luni),
monitorizare viremie
• Genotipare virală: pentru ghidarea tratamentului
19
20.
Diagnostic diferențial HCV• Alte hepatite virale (B, D)
• Hepatită autoimună
• Boala Wilson
• Sindromul Gilbert (dacă icter ușor)
• Hepatopatii metabolice
20
21.
Tratament HCVPână recent, tratamentul era rezervat copiilor >12 ani, dar acum se
aprobă și pentru copii ≥3 ani:
Antivirale cu acțiune directă (DAA):
• Sofosbuvir + Ledipasvir (12 săpt., pentru genotip 1, 4, 5, 6)
• Sofosbuvir + Ribavirin sau alte combinații pentru genotipuri
diferite
Durata tratamentului: 8–24 săptămâni în funcție de răspunsul
virologic
Tratamentul este eficient în >95% din cazuri
21
22.
Patogenie HDVHEPATITA D (Delta) – o infecție virală particulară care apare doar
în prezența virusului hepatitic B
• Virusul hepatitic D (HDV) este un virus ARN defectiv, care necesită
prezența antigenului HBsAg de la HBV pentru a se replica.
• Se asociază exclusiv cu infecția cu HBV → ca coinfecție (simultan cu
HBV) sau suprainfecție (la purtător cronic HBsAg).
• HDV este mai agresiv decât HBV: duce frecvent la hepatită fulminantă
sau la ciroză accelerată.
• La copil, este rară, dar foarte severă când apare.
22
23.
Manifestări clinice HDV1. Coinfecție HBV+HDV (simultan):
Incubație 3–7 săptămâni
Febră, dureri abdominale, icter intens
Grețuri, vărsături
Transaminaze extrem de crescute
Evoluție acută, de regulă autolimitată, dar cu risc de hepatită fulminantă
2. Suprainfecție peste HBV cronic:
Simptomele apar la un purtător HBsAg
Icter, oboseală accentuată, hepatomegalie dureroasă
Agravarea rapidă a funcției hepatice
Risc ridicat de ciroză accelerată în 2–5 ani
23
24.
DiagnosticParaclinic HDV
• Transaminaze foarte crescute
• HBsAg pozitiv
• Anti-HDV IgM/IgG – serologie specifică
• ARN-HDV (PCR) – confirmare și cuantificare
• Ecografie hepatosplinică, elastografie (fibroză)
Diagnostic diferențial HDV
• Hepatită B severă sau fulminantă
• Hepatită autoimună cu evoluție rapidă
• Hepatită toxică (medicamentoasă, ciuperci)
• Boala Wilson (copil >5 ani cu icter sever)
24
25.
Tratament HDVTratamentul este dificil și limitat.
Formă acută:
• Spitalizare, tratament suportiv intensiv
• Monitorizare hepatică și neurologică (encefalopatie)
Formă cronică:
• Interferon alfa (pegylat) pentru minimum 12 luni – singura terapie
aprobată (răspuns limitat)
• NU există antivirale directe eficiente
Prevenție eficientă doar prin vaccinare anti-HBV (prevenind astfel infecția cu
HDV)
25
26.
Patogenie HEVVirus ARN, din familia Hepeviridae, cu transmisie fecal-orală, asemănător HAV.
• Se răspândește prin apă sau
alimente contaminate, în special
în condiții de igienă precară.
• Infecția este în general autolimitantă,
dar poate fi severă în anumite populații
(ex: gravide, imunodeprimați).
Virusul afectează hepatocitele → inflamație, necroză și regenerare
hepatică.
Nu cronicizează la copii, dar s-au descris forme persistente la
imunodeprimați.
26
27.
Manifestări clinice HEVIncubație: 2–9 săptămâni
La copil, infecția este adesea:
• Asimptomatică sau
• Ușoară, anicterică
Când apare forma simptomatică:
• Febră moderată
• Greață, vărsături
• Dureri abdominale
• Icter discret
• Hepatomegalie
Formele severe sunt extrem de rare la copii, dar:
• La femeile însărcinate, HEV poate cauza hepatită fulminantă cu mortalitate mare
(>20%).
27
28.
DiagnosticDiagnostic paraclinic HEV
• Transaminaze crescute (ALT > AST)
• Bilirubină ușor crescută
• Anticorpi anti-HEV IgM și IgG (ELISA)
• ARN-HEV (PCR) – pentru confirmare precoce
Diagnostic diferențial HEV
• Hepatita A (HAV)
• Toxiinfecție alimentară cu citoliză
• Hepatite virale B sau C în fază acută
• Febra tifoidă (cu icter)
• Leptospiroză
28
29.
Tratament HEV la copilNu există tratament antiviral specific. Se aplică:
• Măsuri generale:
• Odihnă
• Dietă hepatică (ușoară, hipolipidică)
• Hidratare orală sau perfuzabilă
• Tratament simptomatic (antipiretice, antiemetice)
29
30.
Patogenie HGVVirus ARN din familia Flaviviridae, înrudit cu HCV.
Se transmite predominant prin cale parenterală:
Transfuzii
Instrumente medicale nesterile
Transmitere verticală (mamă–făt)
• Se replică în celule mononucleare din sânge, nu predominant în
hepatocite – ceea ce explică lipsa unei afectări hepatice
semnificative în majoritatea cazurilor.
30
31.
Manifestări clinice HGVDe cele mai multe ori asimptomatică – copiii infectați nu prezintă icter,
dureri sau semne hepatice clasice.
Poate coexista cu alte hepatite (HCV, HBV, HIV).
În unele cazuri, s-au observat:
Astenie, subfebrilitate
Transaminaze ușor crescute (foarte rar)
Nu s-a stabilit clar dacă produce boală hepatică propriu-zisă.
31
32.
DiagnosticDiagnostic paraclinic HGV
• PCR pentru ARN HGV – singura metodă fiabilă pentru diagnostic
• Anticorpi anti-E2 (pentru imunitate dobândită post-infecție)
• Transaminaze normale sau ușor crescute
HGV este frecvent identificat accidental, mai ales la copii care au suferit
multiple transfuzii sau la imunodeprimați.
Diagnostic diferențial HGV
• Alte hepatite virale (HCV, HBV)
• Infecții cronice cu HIV (coinfecție frecventă)
• Hepatopatii metabolice (la copii cu creștere transaminaze)
32
33.
Tratament HGV❌ Nu există tratament antiviral specific.
Nu sunt recomandate terapii active, deoarece:
Infecția este de obicei autolimitantă
Nu este asociată clar cu boală hepatică
Se recomandă:
Monitorizare periodică (dacă există viremie persistentă)
Investigarea cauzelor alternative în prezența hepatitei
33
34.
Bibliografie generală și surse științifice• https://www.who.int/
• https://www.cdc.gov/hepatitis
• https://easl.eu/
• https://snpcar.ro/
• https://ms.ro/
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/
34
Медицина